Cu terenul pe care il avem ne-am inhamat la un drum spinos pe care il presupune obtinerea autorizatiei de constructie a unei case.Sunt o multime de acte de obtinut si de facut, singurul nostru avantaj fiind acela ca nu lucram cu primariile din Bucuresti, ci cu una din Ilfov, in caz contrar cred ca am fi preferat varianta de-a plati pe cineva si a ne obtine toate actele.Avand avantajul cu o primarie din Ilfov unde lucrurile sunt mult mai relaxate, a hotarat D. sa alerge el dupa acte ca sa mai economisim niste bani.Suntem norocosi si cu vremurile actuale caci absolut toate materialele de constructie s-au ieftinit si mana de lucru la fel,nu mai este scumpetea si nebunia boomului imobiliar de acum 4-5 ani.
Primul pas a fost cadastrul, pe care nu l-a facut nimeni, niciodata, nici macar atunci cand a vandut mama 2 bucati din suprafata de 1600 m cat am avut initial.Atunci nu era cu cadastre, cu nimic.Nici eu nu am la apartament cadastru, nici ai mei n-au, asadar cum era sa fi avut la teren?
Am discutat cu un coleg de-al meu, un topograf de exceptie pe care il recomand cu incredere, lucreaza excelent si la preturi foarte rezonabile, pe noi ne-a costat cadastrul cu totul 920 ron, din care 800 ron cei doi care au masurat si s-au ocupat de depunerea actelor + 120 ron taxa cadastrala.
Aici incepe iar spectacolul, niciun demers in privinta viitoarei noastre case nu este usor, vanzarea casei bunica-mii a fost un calvar,cu o multime de acte si incurcaturi, cu o multime de pretentii din partea cumparatorului, cu o gramada de nervi, drumuri si bani dati.
Inainte de masuratori, noi aveam pe actele detinute de maica-mea 670 metri ramasi.Dupa masuratori am constat ca avem numai 543 metri.M-am ingrozit, lipseau totusi 127 metri, lipsa ce ne aducea un prejudiciu mare, intr-un loc unde metru patrat se vinde acum, la pret de criza cu 250 euro/mp.Asadar aproape 32000 euro nu-i mai aveam, bani cu care ai putea sa-ti achizitionezi o garsoniera.
Am pus lucrurile cap la cap si maica-mea si-a adus aminte ca a luat la vreun an si ceva de la vanzarile initiale niste bani pe niste metrii insusiti de noii proprietari fara sa anunte, insa totdeauna exista si un al treilea vecin binevoitor care i-a dat in gat si au fost nevoiti sa ne achite in plus inca 64 metri.
Primul care a cumparat, a avut vanduti initial 300 metri, apoi a mai achitat inca 24, astfel incat el ar fi trebuit sa aiba pe cadastrul lui 324 metri.Surpriza insa, la el figureaza pe cadastru 345 metri ca suprafata totala.Problema mare este ca acela care a cumparat de la maica-mea a vandut la randul lui altuia si ulterior si ala le-a vandut actualilor proprietari care sunt dusi cu capul, nu deschid usa nimanui, nu vorbesc cu nimeni si nici nu poti socializa nicicum cu ei.Deci cei 21 metri in plus furati de primul proprietar sunt pierduti si cu asta basta.
Ajungem acum la vecina de langa gardul meu , din stanga, femeie singura cu un copil din flori, foarte abila si smechera cu cifrele ca doar e contabil sef,nu? Ea nu are cadastru, asta a fost avantajul nostru, si ea a luat in prima faza dupa ce a achitat tot 300 metri pe care i-a vandut maica-mea, inca 40 metri luati abuziv.In total ar fi trebuit sa aiba o suprafata de 340 metri, cand colo, are si asta luati abuziv inca 15 neplatiti si nedeclarati.
Maica-mea, mai virulenta de felul ei, s-a crizat cand a auzit ca i-a mai furat inca 15 pe langa aia 40 de care ii spusese un alt vecin si nu insasi contabila ( mie asa mi se parea fair, mi-au pus aia gardul aiurea, cum motiveaza ea, hai sa vedem cum facem ca sunt pe pamantul tau bai fraiere,nu? ) si a cam tipat la ea, aia a facut pe ofuscata ( tot ea! ) si atunci am intervenit eu care i-am spus clar ca nu stau la tiganeli cu ea, asta-i masuratoarea, sa-si aduca si ea om sa-i masoare suprafata si daca nu-si muta gardul eu o dau in judecata.Scurt si la obiect! Din agitata si ofuscata care era, a devenit deoadata blandul Ben si se roaga de mine cu cerul si cu pamantul sa-i vand inca 15 metri ca sa nu-si demoleze gardul.Si nu, n-am sa-i vand, nu pentru ca cu aia 60cm cat a intrat ea cu gardul ei pe proprietatea mea as face eu o mare branza, ci pentru faptul ca a fost o catea care a mintit pana in ultima clipa si a mai facut si pe ofuscata cand maica-mea i-a strigat ca a furat 55 metri din pamantul ei.
Am aflat si ca primaria, la momentul cand a asfaltat strada si au tras canalizarea, au intrat si aia cu trotuarul si ne-au mai pagubit de inca 13 metri.
Asadar din aia 127 care nu ne ieseau la socoteala, pentru 64 metri mama incasase banii, dar nu avea niciun act pentru asta, 13 metri ne-a luat primaria si inca 36 sunt furati de cele 2 specimene carora mama le-a vandut cele 2 bucati de teren ( caci a mai vandut si aluia din spate vreo 272 metri care sunt fix atatia cati si-a platit omul).
Am umblat pe la notarul de acum 12 ani, in prima faza notarita nu a gasit actele, ulterior le-a dat de urma si in sfarsit, avand absolut totul la fel ca in masuratori, am facut copii legalizate pentru actele in original, am dat o declaratie la notar ca renuntam la aia 21 metri furati de primul vecin, am luat un certificat fiscal cum ca detinem un numar la teren si platind taxa cadastrala de 120 ron, am putut sa depunem actele pentru a ne iesi cadastrul.Peste o luna aproape de la depunerea actelor vom avea in mana cadastrul terenului care actualmente masoara 560 metri ( suficient in viziunea mea caci avem si aici noroc ca este un patrato-trapez si se poate aseza foarte fain casa pe el, astfel incat sa ne ramana si loc de gradina).
Dupa cadastru, va putea incepe aventura proiectului casei, pana atunci insa trebuie sa ne hotaram exact cum si ce vrem, ce model am dori, ce dependinte sa aiba casa, cate bai, camere, daca bucataria sa fie inchisa sau open space,etc.
Ma astept ca la proiect sa fie cu mult mai greu decat a fost pana acum, ma astept sa il tot modificam ca nah! pana la final te mai razgandesti de nshpe mii de ori.
Dupa proiect urmeaza gasirea unei echipe de muncitori care sa fie seriosi, sa nu fure, sa ne lucreze bine si nu intr-o vesnicie.
Odata facut proiectul si gasita echipa purcedem la obtinerea avizelor.Pana acolo insa, sa vad in mana noastra cadastrul si proiectul.

Nu am disparut si nici nu m-am dat la fund doar ca zilele mele trec intr-o goana nebuna, intre notari, cadastrieri, metrii pe care trebuie sa-i vindem sa ne recuperam niste bani, arhitecti, case si proiecte.
Vorba unui fost coleg de-al meu:” si ce face bah, fetele?E grele rau de tot !! “
Ajung acasa terminata de oboseala, nu am chef sa vad si sa aud nimic, as sta sa zac asa intr-o stare de inconstienta totala pana la terminarea tuturor alergaturilor.Alergaturi pe care le face sarmana mama, mai cu nervi, mai cu ragete, dar le facem usurel.Drumul va fi lung tare si anevoios, dar cu rabdare le rezolvam pe toate…
Suntem fericiti ca macar am gasit arhitect( un ardelean caci cu bucurestenii in afara de mutre, ifose si o gramada de bani nu am putut gasi altceva ), proiectul il vom avea gata saptamana aceasta( a costat super putin , doar 1000 euro cu tot ce inseamna un proiect de casa: structura, instalatii si arhitectura), am dat avansul si asteptam cadastrul in maximum o luna, am gasit echipa cu care vom construi casa.M-am mirat de mine ca m-am hotarat atat de repede si nu m-am mai sucit, mi-a picat modelul ala de casa cu tronc, asa cum iti pica dragostea pe un barbat si stii atunci sigur ca el va fi mereu al tau.Asa si cu casa, mi-a facut fal-fal la inimioara cand am vazut-o si am stiut ca ea va fi.
Nu va fi o casa foarte mare , dar nici mica, vom avea la parter o bucatarie cu terasa, un living,o baie, un hol si o camera de oaspeti / birou, la etaj o baie, 3 dormitoare si un dressing.Lipit de casa vom avea si un garaj.
Am gasit deja si modelul de mobila din bucatarie, din living, din camera lui Kiki, culoarea bailor, a parchetului, etc.Stiu exact totul cum va fi.
Singurul morcov ce-mi sta in fund este legat de apartament, oare vom reusi sa-l vindem astfel incat sa nu trebuiasaca sa ne oprim din construit si sa mergem snur cu totul?Daca vom vinde si apartamentul in timp util, anul viitor pe vremea asta voi fi in casuta noastra, in fata seminului de unde voi butona la laptop si il privi pe Kiki cum a alerga in voie intr-un spatiu cu mult mai mare decat actualul.
Pana la noi vesti, va las cu Kiki si ale sale ciupercute delicioase

Au trecut 2 luni si jumătate de când Kiki merge zilnic la grădiniţa de stat.In acest timp, toţi copiii au fost si sunt bolnavi copţi, Kiki are doar actualmente o tuse uşurică, pe care o duce pe picioare, bine merci.Nu ştiu dacă în ecuaţia asta a contribuit cel mai tare tratamentul de la Sărata Monteoru, nu ştiu dacă Singulairul este cel care-l ajută, Bronhovaxomul, siropul natural de cătină sau pur şi simplu a căpătat o imunitate foarte bună fiind al treilea an de colectivitate, cert este că mă felicit zilnic pentru inteleapta mea hotărâre de a-l duce în colectivitate de foarte mic.Mă uit şi aud în juru-mi cum povestesc mămicile celorlalţi copii prin ce chinuri cumplite trec cu ei ( de altfel, aceleaşi prin care am trecut si noi acum 2 ani!), otite grave, spitalizări, bronşite, tuse cumplită si febră interminabilă.Sunt uşurată că am scăpat de calvarul ăsta al primului an de colectivitate!
Revenind la Kiki, el este zilnic pe baricade, aproape mereu cam al doilea copil din grupă dimineaţa şi tot aşa printre ultimii pe care îl luăm seara.Mă tot întreb ce meserii au ceilalţi părinţi care îşi aduc dimineaţa copilul la grădi dupa ora 08:20 şi îl iau după masa imediat după ora 16 cand se trezesc.Gândul că rămâne printre ultimii, mie nu-mi da chiar aşa o stare confortabilă, însă, pe el, se pare că nu-l deranjează.A se inţelege ca D. îl ia zilnic la ora 17, oră la care mai rămâne el si încă 2 băieţei, restul fiind plecati de circa o oră la casele lor.Asta este un aspect negativ in privinta gradinitelor de stat, ora 17 mi se pare o ora foarte nepotrivita pentru parinti, ca sa-ţi iei copilul, in conditiile in care majoritatea companiilor private funcţioneaza cu un program de la 9 – 18 cel putin, fără a lua in calcul faptul ca majoritatea stăm peste program să ne terminăm treaba.
Noi am facut un artificiu si D. lucrează de la 7 ca sa poata ajunge sa-l ia la 17, iar eu am renuntat la pauza de masa si angajatorul meu a acceptat sa plec si eu la 17, desi n-o fac niciodată, căci trebuie sa-mi termin treaba.
Zilele trecute am avut sedinta cu părintii, sedintă la care ne-am prezentat 7 mămici din totalul de 14 copii care frecventează grupa.Intâlnirea a fost programată in ideea de-a ne pune de acord in privinta cadourilor si a serbării de Crăciun.
Nu am înţeles niciodată de ce majoritatea educatoarelor, la grupa mică fac serbarea fulgilor de nea,le cer băieţilor camasi albe si pantaloni negri, mi se pare aşa că această vestimentaţie le dă un aspect de chelneri mici, care stau aliniaţi aşteptând să ne servească.Eu nu am cămaşă albă si acum stau si mă dau peste cap de unde sa-i cumpar ca sa-l imbrac o data la serbare si atât.Eu nu suport cămasa albă la bărbati, nici D. nu are decât o singură cămaşă de culoarea asta.Costumele se asorteaza perfect cu camasi de alte culori, asadar obsesia asta a baieteilor imbracati cu pantaloni negri si camasa alba ma depăşeşte complet.Mai apoi ni s-a cerut 100 ron pentru cadoul de Crăciun.Mi s-a părut mult, in condiţiile în care anul ăsta va trebui sa cotizăm atât la grădi cat si acasă, mai apoi luăm un cadou ( ce-i drept ,se va deconta ! ) pentru petrecerea de la serviciul lui D., vine si moş Nicolae, deci trai pe vătrai neneacă, cu cadourile, anul asta!
La şedinţă s-a mai adus în discuţie activitatea copiilor la grupă, în timpul activităţilor, moment în care am fost extrem de mândră de Pusicel, spunându-mi-se că este cel mai bun din clasă.Dar cum eu nu mă las copleşită de o laudă, am întrebat care este nivelul grupei, căci într-un fel mă bucură sa fie Kiki cel mai bun dintre cei buni şi altfel simt ştiind că este cel mai bun între copii cu mult mai slab pregătiţi ca şi el.Desigur că varianta deloc îmbucurătoare pentru mine este cea de-a doua, aşadar nu sunt deloc mirată că este cel mai bun.Este si normal având în vedere că si anul trecut a fost tot la o grupă mică, deci programa ii este cunoscută, ceea ce are Kiki extraordinar faţă de alţi copii este memoria şi şi limbajul foarte dezvoltat plus deprinderi pe care văd cu stupoare că foarte mulţi copii de varstă mică nu le au.
Există în grupa lui fetiţe de 4 ani care sug suzeta la clasă, alţi copii care nu ştiu sa manânce singuri cu lingura, etc. lucruri care nu sunt tocmai ok intr+o colectivitate pentru ca ei imita mult la varsta asta si se deprind cu niste chetii nasoale pe care nu le+au obisnuit inainte.De exemplu, Kiki nu a supt degete deloc,niciodata, suzeta a lasat-o la 10 luni cand i-am ascuns-o şi mă trezesc hodoronc-tronc că începe să-şi sugă degetul mare, că “aşa face Eva “ de care îi place lui.
Este adevărat că eu am un mare noroc cu al meu copil, în sensul că este suficient de inteligent încât atunci când îi explic că nu este deloc în regulă să imităm alte persoane, trebuie să avem propria noastră personalitate, să-i lăsăm pe alţii să ne imite dacă vor şi nu noi pe ei, căci niciodată nu ştim dacă modul în care alţii acţionează este cel potrivit pentru noi.Aşadar suptul degetului este numai pentru bebeluşi, copiii mari ( aşa cum se vrea el mereu a fi ) nu bagă mâinile în gură şi oricum nu-i igienic să stăm cu mâinile în gură mereu.A înţeles dintr-o discuţie şi a renunţat la suptul degetelor.Dar ce te faci cu copiii care nu percuteaza ca şi Kiki şi îi duc părinţii la o grădiniţă ca să înveţe câte ceva şi le vin acasă cu obiceiuri total nesănătoase pentru vârsta lor ( căci pe mine nicio mamă d-asta “ model „ nu mă va convinge că e ok sa sugă suzeta şi biberonul să-l folosească până la 4 ani.Exclus! ) ??
Asta este însă colectivitatea, cu bune si cu rele, la grădinita asta imi place cum se desfaşoară lucrurile ( oricum noi nu o să stăm până la sfârşit aici ,caci daca ne vom muta vom fi obligati sa schimbam si grădiniţa ), educatoarele au o abordare sanatoasa, sunt foarte multumita de felul in care se poarta cu copiii, de felul in care se ocupa de ei, sunt nemaipomenit de incântată de profesoara de engleza ( am mai spus-o,asa-i? ) de la care Kiki ştie o sumedenie de chestii, imi place ca se duce cu drag la grădi, imi povesteste singur tot ceea ce se intâmplă acolo si aş fi ipocrită sa nu recunosc faptul ca sunt mandra si mi-au gadilat tare orgoliul la şedinţă când mi l-au laudat că e cel mai cel ! Te simti intr-un mare fel cand iti spune lumea că in afara faptului că e un copil foarte frumos, este si foarte destept si descurcareţ, copilul de bază al clasei ! Pupa-l-ar mama de pui de cioara ce e el ! 
Acum aştept cu mare interes serbarea fulgilor de nea, vom face comparaţie cu cea de anul trecut si vom veni şi cu poze si poveşti de la eveniment.
Pana atunci vă pup pe mustăţi şi să auzim de bine, sa ne treaca răceala şi tusea că suntem toţi hodorogiţi si betegiţi !

Astazi sunt nervoasa…din motive fiziologice lunare, din motive de inceput de gripa, viroza, din motive de stres cu cacatul de cadastru pe care nici acum nu am reusit sa-l depunem, din motive de frig si toate cele.
Booon ! Si dimineata, colac peste pupaza, nu am auzit soneria de la telefon si am dormit ca o valiza in gara pana la ora 07:00 cand am sarit ca arsa din pat, luand in picioare tot ce-am gasit in calea-mi pana la baie.Micul dejun pe care il servesc obligatoriu de vreo 6 saptamani ( asta-i o alta postare ampla pe care o s-o scriu cand voi avea timp! ) l-am indesat in geanta, pe Kiki, cu care m-am trezit alaturi nestiind cand si cum a ajuns langa noi in pat, l-am strigat militareste sa se dea jos in goana mare, ca azi suntem in graba maxima.
Cu periuta de dinti intr-o mana si mascara-ua in alta, am reusit ca-n 5 minute sa ma boiesc si sa ma incadrez totusi cu 5 minute peste ora la care eu trebuie musai sa ies din casa ca sa ajung la ora 9 in nenorocita de Pipera care-mi face naveta un iad de un an de zile.
Pe strada trag un Kiki lenes de mana, il vad cum nu poate tine pasul cu ritmul meu de nebuna stresata ca intarzie la job, il vad cum fuge pe langa mine si ma gandesc ca-i face “ maxim de bine “ alergarea asta matinala.
Pe drum, nu stiu ce necurat il impinge sa-mi spuna ca ieri a dormit cu dresul pe el, pe sub pantalonii de pijama, ca doamna “ nu e pusa acolo sa schimbe copiii !”.Si s-a pornit atunci copilul si da-i si spune-mi ca el la baie merge mereu singur, ca se sterge singur la fund si ca nu face caca de teama de-a nu se murdari.
Zbang- crash-zbung! M-a lovit fix in nervul al’ mai iritat si cum colerica de mine vede negru in fata ochilor in momente de furie, mi-am zis ca azi nu va fi chiar the lucky day a doamnei care nu-i pusa acolo sa schimbe plozi.La naiba, in puii mei !
Il las totusi fara dres in grupa, dar nervii nu-mi scad in intensitate , ba mai rau…
Si indraznesc si-i zic educatoarei mai in varsta ca as ruga-o sa nu mi-l mai culce pe Kiki cu dresul pe el din motive de tuse actuala si transpiratie maxima in timpul somnului.Si de parca as fi exorcizat-o in dimineata asta, m-a luat in primire ca si cum as fi fost eu copilul lui fi-miu si m-a pus la punct de nu m-am vazut in prima clipa ( caci eu inca eram la faza de amabilitate si calm, bestia din mine astepta clocotind sa iasa ) ca ea nu a invatat carte ca sa dezbrace copiii de dres, ca si ca…spumega la mine doamna cea mai pana ieri extrem de zen.
Hm si ca un facut am pus iar o intrebare la fel de calm ca si anterior:” dar ingrijitoarea ce face????? “ Pfff, pana acolo mi-a fost! Mi-a explicat ca ingrijitoarea spala vasele si nu poate ajuta copiii la mare lucru.Really??? Adica eu platesc 13 lei pe luna in plus ( nu suma e aici povestea, ci principiul! ) ca sa avem ingrijitoare la grupa, iar ingrijitoarea in fapt le ajuta pe bucatarese sa spele vasele? No way !
Si am incercat sa strang bestia de gat sa nu iasa, mi-am muscat buzele sperand ca pot ramane zen in fata aleia care ridicase tonul la mine si ma rugam in sinea-mi sa taca dracului odata ca va fi naspa pentru ea.Si a fost! Caci nu am putut sat ac, nu am putut sa stau ca o balega pe holul gradinitei si sa ascult niste ineptii de-ale unei doamne pana mai ieri extreme de amabila si azi, la cea mai mica problema transformata in monstru.
Si i-am zis, i-am zis ca nu ma mai opream, i-am zis de am crezut ca asa coioasa cum s-a manifestat initial o sa ma sfasie,dar …a lasat garda jos, a tacut si se uita la mine care ridicasem si eu tonul la randu-mi , care i-am spus ca eu nu-i permit sa ridice tonul sub nicio forma la mine cand ii expun o problema, i-am spus ca ma deranjeaza si ca-l lasa singur la baie,ca se abtine de la o nevoie fiziologica de teama de-a nu se murdari, ca le gaureste bluzele cu insigne fara sa intrebe daca imi convine sau nu ca i se fac 2 gauri fix pe centrul bluzelor, ca si ca nu-mi place felul in care ma trateaza atunci cand am o problema si ca atitudine de catelus ascultator fata de educatoarea copilului meu eu nu voi avea nicicand.Din smardoaica de mai inainte care ma luase la trei pazeste, a ramas o duduie deodata zen si extreme de amabila, auzind ca fix la doamna director merg sa rezolv conflictele grupei daca cu ea nu se poate.
Si fiindca m-a clocotit dis-de-dimineata, mi-am adus aminte si de sedinta la care ne-a cerut fondul clasei 300 ron / copil, bani care pentru unii oameni sunt o suma mare cu care-si fac alte treburi, bani pe care urma sa-i foloseasca la shimbarea mobilierului si pentru care la cea de-a doua sedinta “ ne-a tras de urechi ” ca nu s-au strans toti banii si este luna noiembrie.Fucking shit ! Ce nerusinati suntem…Nicio serie de-a ei nu a mai facut asta.La naiba!
Si am plecat, i-am intors cu gratie spatele si am plecat fara ca macar s-o salut.Caci mi se falfaie de ce-ar putea zice, crede sau gandi.La mine nu tipa nimeni, atata vreme cat eu sunt respectuoasa, zambitoare si pe deasupra le mai si “ung” in permanenta.caci daca taceam cream precedentul, iar la urmatoarea mea solicitare, poate ma si punea la colt sau pe scaunul rusinii.

Fiecare om pe lumea asta are slabiciunile si punctele lui extrem de slabe.Oricat de dura este o fiinta umana, are un punct slab unde il poti face K.O. La mine acest punct extrem de sensibil este Kiki.Daca vrei sa ma termini zi-mi ceva de Kiki de rau si m-ai naucit.Ia-te de el, zi-mi rautati despre el si ai reusit sa ma termini.Desigur ca sunt rationala si am discernamant, stiu ca voi primi si observatii, voi primi “palme” peste bot de la viitorii lui dascali, voi asista neputincioasa la conflictele lui de mai tarziu, apoi la suferintele lui in amor, la deziluziile si la dezamagirile lui. Pentru ca a fi mama vine la pachet cu a-ti scoate inima din piept si a i-o da copilului tau, inima cu care vei simti de milioane de ori mai tare loviturile vietii lui.Asta-i cursul vietii, asa a lasat bunul Dumnezeu destinul femeii.Deci, faptul ca voi asista in tacere la ceea ce ii va da viata negativ , voi suferi in tacere si voi accepta situatiile respective, insa atata vreme cat el nu se poate apara singur, nu-si poate sustine cauza, atata vreme cat eu consider ca ceea ce face nu este un capat de tara, voi deveni o fiara in apararea lui si ma rog la toti sfintii din cer sa-mi tina cumpatul si firea sa nu fac ceva nebunesc in apararea lui.
Azi de dimineata mi-am dat seama ca in anumite situatii imi pierd firea atat de tare, incat nu e sanatos pentru mine, pentru Kiki, pentru neuronii mei…
Scena se deruleaza in piata de langa casa, unde am intrat cu un Kiki marait ca sa-mi iau un lac de unghii.Cat am discutat cu vanzatoarea si am cautat nuanta de oja, Kiki s-a invartit la taraba de alaturi unde se vindeau tot felul de acareturi pentru casa: de la castroane de plastic si fete de masa, pana la scaunele de plastic si tot felul de capace si capacele.La un moment dat cineva striga la mine ( care eram pierduta total in discutia cu vanzatoarea de cosmetice ) si cand imi arunc privirea vad un Kiki smucit de mana cu putere de o duduie de vreo 55 -60 ani care striga la el ca a daramat nu stiu ce la taraba de alaturi.In prima faza am crezut ca e vanzatoarea de alaturi ( desi o stiu pe respectiva patroana care detine taraba ) care0i nervoasa ca i-a spart ceva Kiki.Nici vorba! Era o nevropata care venise in piata sa cumpere oua si a deranjat-o Kiki cu cotrobaiala lui.
Trebuie sa recunosc ca Ayan este un mare scorbolicios, curios si cautator de tarabe, dar niciodata, absolut niciodata, n-a facut vreo stricaciune pe undeva, se uita, intreba ce-l intereseaza si le pune la loc.Taranii de la piata il stiu, ii ofera diverse legume drept bonus pentru vorbaria lui si pentru curiozitatea lui.
Pana sa ajung sa-l smulg din mana nebunei, ea m-a si facut o albie de porci ca am un copil ” needucat, prost si nesimtit” , ca si eu sunt ” o needucata care nu stiu sa-i dau o crestere cum trebuie, ca toate mamele de azi sunt la fel ” si iar mi-l facea ” nesimtit si prost si needucat”, apoi s-a luat de faptul ca nu-s o sirena trasa prin inel, ca sunt ” blonda si la piata nu se vine machiata ” ( curios , dar eu la piata merg numai nemachiata si destul de nearanjata, doar azi eram boita ca dupa aia plecam undeva cu D.).In acest timp Kiki se ruga de ea sa-l ierte ca ii promite ca el n-o sa mai faca niciodata asa ceva, sa ii dea drumul ca el nu mai face…
Ei bine, limitele mele nervoase nu-s ele din principiu foarte largi, oricum eu nu-s o calma si o zen din fire, nu-s una care sa o las asa pe o oarescare sa ma porcaie ea ca a venit la piata cu sindromul nefe, nu stau in genere cu obrazul celalat intors sa ma scuipe ca pe o buna crestina ce mi-s.NU!
Eu am zile si zile, am stari si stari, depinde enorm de locul si mediul in care ma aflu, daca pot sau nu sa ma transform in romaneza si sa-mi pun poalele in cap, depinde daca am chef sau nu sa ripostez.
Dar azi, cand am vazut-o pe aia ca il smucea pe Kiki de mana cat putea, cand am auzit-o cum mi-l facea si “prost si tampit si needucat” iar el se ruga am luat-o direct spre usa, i-am trantit 2 vorbe din care am aflat ca ea are un baiat mare foarte bine educat si ca pe Kiki ar “trebui sa-l educi cu joarda ca este un tampit!”.
Am iesit din piata ca nu am vrut sa se creeze un haos si am asteptat-o afara ca trebuia sa iasa.Si a iesit si s-a dus langa un pizder inalt si desirat,imbracat cu camasuta alba si puloveras cu anchior de culoare gri, cu pantaloni de birou negri , la dunga, dar scurti de parca avusese toata noaptea inundatii in casa, cu o fata de baietelul mamii cel onanist care o astepta supus cu o sacosica pe manuta lui slabuta, cu caninii ca un vampir si cu un aer de copil d-ala de care am ras toata clasa in generala.
Si m-am dus direct spre el si i-am spus cu aer asa vagabondesc ( mi-e greu sa-l descriu in cuvinte dar stiu sa-l arborez cand ma disperi cu nervii ).Si doar nu era sa ma iau doar de ea, trebuia sa o lovesc acolo unde m-a lovit si ea, in copil.Si l-am apucat smucit de brat pe fasulanul de fi-su si i-am spus pe un ton rastit:
- ” Bah pula, aia care da lectii in piata cum sa-si creasca lumea copiii e ma-ta?”
S-a uitat la mine ca un pampalau ce era si mi-a spus cu-n aer de soarece fricos:
-” Care-i doamna problema?”
Si mai apoi le-am expus amandurora “problema”, luandu-le pe rand mortii, neamurile si tot arborele lor genealogic la puleala, cretina aia striga ca ea e bibliotecara si am anuntat-o ca-mi bag p*** si-n cartile ei si-n tot si ca daca mai scoate o vorba ii dau o zmetie de-o las lac de sange.Si agariciul ala de fi-su statea langa ea fara sa zica nimic, i-am zis eu ma-sii ce piesa de copil a crescut ea cu joarda, ce bucata misto de pizder a facut din el!Si am si smucit-o bine de umar ca sa vada cum este sa pui mana pe copilul altuia.Desigur ca intre timp se mai adunasera ceva gura-casca, dar eram atat de virulenta incat nimeni nu scos o vorba, doar se uitau.Si chiar nu-mi mai pasa, a trecut si o vecina de-a mea care desigur ca-mi dadea dreptate.Si atunci am avut asa o pornire s-o bat mar, sa iau o joarda si s-o bat de s-o lesin, sa-i fie invatatura de minte sa nu mai atinga cate zile o avea pe lumea asta copilul nimanui.Lasand la o parte faptul ca mi l-a porcait fara niciun temei real ( are doar 3 ani si jumatate si e si el curios asa cum si noi adutii ne holbam in piata la diverse porcarii ! ), dar faptul ca a pus mana pe el si il smucea de parca avea ea vreun drept asupra lui mi s-a parut ceva abominabil.Cum sa-ti permiti sa pui mana pe copilul altcuiva si sa-l smucesti doar fiindca a daramat nu stiu ce la o taraba, care pe deasupra nu avea nicio legatura cu ea.Mi s-a parut nejustificata reactia ei, daca avea vreo legatura cu marfa tarabei probabil ca mi-as fi cerut scuze dar tot nu iertam faptul ca pune cineva mana pe Kiki.Daca ai vreo problema imi spui mie si iau eu masuri coercitive asupra lui, dar nu te apuci tu sa mi-l smucesti, tragi si porcai in gura mare ca esti tu miezul pietei.
M-am oprit insa din a o mai smuci ca ma gandeam ca se sperie Kiki si era si asa destul de speriat de ea.
Insa am continuat sa-l batjocoresc pe fi-su in cel mai abject mod pana cand a cedat scorpia si a zis:” dar el nu v-a facut nimic!”
Mdeah! Mititelul de el, la numai 30 de ani sau cati o fi avut malai mare ala, statea sa fie porcait de una fara sa aiba nicio reactie si mamica ce-l educase “cu joarda” ii sarise in ajutor.
Serios!!Si Kiki cu ce gresise ca sa mi-l pulareasca ea cum i-a venit la gura?!
Sper ca lectia de azi sa-i fie invatatura de minte comunistei care m-a invatat ca trebuie sa-mi educ copilul “cu joarda” ca sa nu mai intrebe nimic si nici sa nu mai puna mana niciodata in viata lui pe ceva ce-l intereseaza, sa ajunga un agarici stupid care sa ma astepte cuminte si dresat la iesirea mea din piata, imbracat in tinuta office aleasa cu grija de mamica ca altfel ii trag o joarda pe spinare daca are pareri si placeri proprii, sa fie pizderul meu care sa nu iasa din cuvantul meu si sa stea spasit si umil cand o femeie ii da si lui si neamului lui injuraturi ca la usa cortului ca daca scotea pe gura vreun cuvintel mamica biiliotecara scoteaa joarda si il educa imediat asa ca si-n copilaria lui.Iar daca mergeti la bibilioteca sa cereti neaparat cartea unde scrie ca educatia unui copil de 3 ani si jumatate se face numai si numai cu joarda!!!
Data urmatoare cand merg la piata imi iau si o joarda, clar!!! Dar nu pentru Kiki, ci pentru vreo alta nevropata care ar mai indrazi ever sa puna mana pe copilul meu!

Ma gandesc de mult timp sa scriu cateva vorbe despre niste produse minunate care ajuta cu adevarat in anumite momente cand nu gasim leac pentru problemele ce ne supara.
Pe perioada anotimpurilor reci, pielea de pe fata mi s-a iritat ani buni de zile, transformandu-se uneori, la geruri mari ,intr-o roseata uriasa care imi crea un disconfort general.Desi folosesc tot de atatia ani de zile, de cand am observat ca mi se pateaza pielea fetii la frig, diverse crème ca baza de machiaj peste care vin zilnic cu fond de ten, niciodata pana acum 2 ani nu am avut un ten curat si luminos chiar si la cele mai geroase clipe din iarna.Am incercat pe rand tot soiul de crème scumpe si de firma, crème mai grase, mai slabe, mai cu aloe vera ( la care eu am o mega alergie si mi se face inatreaga fata o carne vie ), mai cu coenzime, mai fara coenzime,cert este ca niciodata, dar niciodata nu am fost multumita de crema pe care o aveam. Intr-un final, satula de atatea incercari si recomandari, am ajuns la un alt dermatolog care mi-a recomandat simplu si fara prea mari pretentii cremele de la Gerocossen.
Avand un ten uscat, iarna mi se face pielea ca o scoarta, asadar am avut nevoie de o crema emolienta si hranitoare care sa-mi refacă structura epidermei.Am cumparat de la Gerocossen 2 crème:
- una pentru zi, ca baza de machiaj, crema cu miere, ulei de masline si vitamina A, ingrediente care ajuta la hranirea si revitalizarea tenului ( mierea hraneste intens pielea datorita continutului de vitamine si minerale ,uleiul de masline reface filmul protector al epidermei iar vitamina A ajuta la regenerarea celulara si imbunatatirea functiilor pielii )

- o crema de noapte ce o aplic zilnic, seara, inainte de culcare, dupa demachiere, crema de noapte antirid cu miere, vitamina A si coenzima Q10 (mierea hraneste, hidrateaza si regenereaza pielea datorita continutului de vitamine si minerale; vitamina A ajuta la regenerarea epidermei si reglarea functiilor pielii;coenzima Q10 are o contributie deosebita la reducerea ridurilor )

Niciodata nu am avut un ten mai curat, mai catifelat si mai luminos ca si in perioada asta de cand folosesc cremele respective.Eu le iau din supermaketuri, in general din Auchan unde costa o cutie in jur de 15 ron, dar imi ajunge cam 2 luni folosita zilnic.

Kiki ma mosteneste se pare si cum da frigul i se fac in jurul guritei si pe obrajori iritatii destul de mari care ii dau un aspect deranjant.Nu sunt numai de la frig iritatiile , ci si de la faptul ca dupa mese, la gradinita nu-l spala nimeni la gura si sosurile si resturile de mancare ramase la gura si pe obrajiori il irita.Lui mi-a fost teama sa ii aplic cremele mele, asadar, intr-una din vizitele noastre la alergolog am expus si aceasta problema cerand o solutionare pentru varsta lui.Mi-a recomandat o crema miraculoasa, orice zgaiba mica ar avea nu numai pe fata, dar si pe corp,in urma aplicarii acestei crème se vindeca pana dimineata.In fiecare seara ii aplic un strat subtire de crema pe fata si pana dimineata nu mai are nimic.
Crema lui se numeste Lipobase Repair, o crema speciala pentru tenul uscat si iritat, ce se gaseste in farmacii, costa in jur de 20 ron si ne tine cam 3 luni folosita zilnic.
Lipobase Repair adaugă pielii substanţe identice cu substanţele grase produse de piele.Aceste substanţe grase pătrund adânc în piele unde sunt reţinute pentru a fi eliberate la nevoie.
Acestea asigură o refacere eficientă a barierei de protecţie a pielii pentru mai mult de 24 de ore după numai o singură aplicare.Nu conţine parfum, coloranţi sau conservanţi.

Un alt produs despre care vreau sa scriu este un sampon antimatreata de care eu sunt efectiv indragostita.L-am descoperit anul acesta, cand am trecut la blond complet de la suvite, cand am parasit vopsitul la salon dupa ce o “stilista” m-a facut un blond cacanio-portocaliu in dungi,explicandu-mi ca asa voi fi in mare trend , in favoarea vopsitului acasa, singura, ieftin si bun, dar la primul vopsit, pana mi-am facut mana cum se spune, mi-am tras si o tura de arsura la pielea capului ca deh! asa-i cu incepatorii astia.Ulterior am inceput sa am matreata sau coji sau descuamarea scalpului sau ce oi fi avut, ideea era ca mi se umpleau bluzele de ceva ca si matreata de simteam ca lesin de nervi.Atunci am intrat in farmacie si am inceput cu Nizoral , am continuat cu Ducray, apoi cu Clear, Elmiplant si pana in final am incercat Vichy Durcos verde pentru matreata uscata si grasa.

El este samponul care a facut minuni cu scalpul meu, nu am mai avut niciodata de atunci vreo problema, sunt ceva luni de cand sunt blonda ( nu si la propriu ! )si nu am mai avut nevoie nicio clipa de sampon antimatreata dupa terminarea primului flacon.
Este un produs ce se gaseste in farmacii, este mai scump decat media,dar merita toti banii (eu l-am gasit o idée mai ieftin in lantul de farmacii Helpfarm ) .Nu are un miros prea placut caci contine disulfura de seleniu, nu face nici nu stiu ce spuma, dar iti lasa parul extrem de matasos si notabil mai este si faptul ca nu-ti mai cade parul ca si inainte.

Nu vreau sa inchei inainte de-a scrie si despre cea mai misto crema de corp si maini pe care am avut-o eu ever, a fost o dragoste la prima vedere, a fost cumparata ca si test dar mai apoi m-am in love rau cu ea si o iau pe repetir.Nu este o crema ieftina nici asta, dar tine mult, intra imediat in piele si o lasa atat de catifelata, cu un miros superb.Este vorba despre crema de maini, corp si fata pe baza de miere si ceara de albine, crema de la Bottega Verde.

Sper sa fie folositoare toate aceste lucruri si altor persoane cu probleme similare celor intampinate de mine si care au incercat mai multe tratamente si produse cosmetice, dar fara niciun rezultat !

Anul asta am profitat din plin de weekendul prelungit de sf.Andrei si ziua tuturor romanilor si am dat o fuga la munte.Eu sunt precum omu’ gospodar, vara fac sanie si iarna car , asa incat prin luna septembrie la sfarsit mi-am rezervat o camera la Moeciu, am gasit o oferta pe Groupon.Am mai fost si cu alta ocazie si desi am platit un pret modic nu am dormit nici in fan si nici la umbra vreunui pom.Cazarea ne-a costat numai 76 ron pentru toti trei, toate cele 3 zile la pensiunea Acasa la Moeciu.
Camera foarte buna si calduroasa, baia mica dar foarte curat totul, prosoape si gel de dus plus sapun lichid pentru spalat,asternuturi care miroseau a proaspat si a curatenie, pat mare cu perne moi, liniste si mancare extraordinar de buna, multa si la preturi mai mult decat rezonabile.
Doar drumul pana la Moeciu te omoara, trebuie sa ai niste nervi de otel ca sa poti rezista dinainte de Comarnic unde se opreste brusc mersul si se sta bara la bara pana la Busteni.Am facut pana la Moeciu, pe o distanta pe care in mod normal o parcurgem in cel mult 2 ore si jumatate, fix 6 ore.Am plecat vineri la ora 10 dimineata si am ajuns la Moeciu la ora 16: 15, morti de oboseala, foame si plictiseala.
Timpul a tinut cu noi, vreme insorita, dar frig, ne-am plimbat, am dormit mult de tot ( sunt ani de cand eu nu am mai dormit pana la ora 10:30 dimineata ),ne-a si plouat putin, am fost la Bran, ne-am luat cateva lucruri faine din bazar,am baut si-un vin fiert seara la gura unor povesti, am ras si ne-am simtit bine.
O iesire din asta ne-a incarcat bateriile pana la vacanta de iarna, caci anul asta, avem vacanta toti trei de pe 21 decembrie pana la sfantul Ion, mi-e si rau cand ma gandesc cate zile ne vom face de cap
Mi-ar fi placut ca gazda pensiunii sa fie mai apropiata de clienti, mai calda cu ei, dar nah! nu le putem avea pe toate in viata asta.Mie nu imi place in mod extraordinar la Moeciu ca ma plictisesc, nu am nu stiu ce chestii multe de vizitat, nu prea ai ce sa faci daca stai mai multe zile, dar pentru o escapada d-asta scurta e perfecta si pensiunea si pretul ( 80 ron /noapte fara vouchere) si mancarea si peisajul si tot.
Poze am pus aici, cu un Kiki fericit la Moeciu de Jos, cand toti romanii sarbatoreau care cum puteau.Am sarbatorit si noi cum am stiut si am putut mai bine.

https://picasaweb.google.com/111063886918517935197/MoeciuDeJos301102122012?authkey=Gv1sRgCPqKgv-J1ZG8wgE

Acum fugim la lustrit ghetute, ca mosul Nicolae acus’ isi face aparitia !

Intâi a insitat sa lustruiască el toţi pantofii,ghetele si cizmele,aşezându-le apoi în ordine lângă dulap, căci la uşă dă Moşul peste ele şi se împiedică :

Mai apoi, ne-am pus în pat şi dat fiind faptul că dimineaţa suntem într-o mare grabă să ajungem la timp la grădi şi de acolo eu la serviciu, atât anul trecut cât şi anul acesta Moş Nicolae a venit seara, când ne băgăm în pat şi stăm liniştiţi înainte să adormim, Kiki auzind uşa trosnind şi fugind să vadă ce a lăsat…surpriza!!!!! Mosul apare!!!
Şi a lăsat şi anul ăsta daruri dulci si telecomandate, a uitat insă nuiaua, deşi a promis c-o aduce şi pe aia.
Reacţia lui Kiki la găsirea cadourilor?? Chiar aici:

Dupa o sambata in care am muncit 14 ore ca niste sclavi ( curat general, gatit si ornat casa pentru Sarbatori ) si jumatate de duminica in care am calcat si aranjat la locul lor haine calcate, facut ghiozdan, pregatit tinute de serbare, am purces aseara pe la orele 17 intr-o plimbare la bulivar birjar.Mi-a venit o idée stand in pat intinsa si cu tot corpul in dureri de parca m-ar fi biciut unul, cum ca ar fi super ok sa dam o raita prin buricul targului sa vedem si noi ce a facut tatuca Oprescu cu atat fast pentru sarbatorile astea.
Am coborat la Romana si am luat-o la pas spre Universitate, miscandu-ne ca niste melci toti trei, noi batranii din motive de febra musculara si dureri in tot corpul, ‘al mai tinerel dintre noi datorita somnului care-l lovise in autobuzul mega incalzit.Si da-i si taraste-te, uita-te pe sus pe la ornamente, asteptand “ sa trecem de zona asta naspa “ ca poate urmeaza “acolo la Universitate ornamentele alea misto si colorate fain, cum le-am vazut la teveu ”.
La Universitate ajunsi, am gasit in fata facultatii de Arhitectura un proiector care derula pe peretele Arhitecturii vreo 4 imagini: una cu un glob cu stelute si cercuri, una cu Mos Craciun si inca 2 chestii cu niste copii, ma rog, nimic interesant.La piata la Universitate, in mijlocul scuarului, un brad cu luminte care-si schimbau nuanta si culoarea la interval de cateva secunde a fost cea mai faina chestie pe care am gasit-o aseara in toata plimbarea noastra.
Bulevardul Magheru are ca si ornamente niste kitsch-uri din hartie in forma de conuri in care sunt ceva leduri economice de culoare albastra si verde si niste luminite ordinare insirate pe stalpi, targul de Craciun de la Universitate ( format din niste tarabe unde se inghesuie lumea ca la balamuc) nu este cu nimic asemanator targurilor de Craciun din capitalele europene ( asocierea lui Oprescu cu targul de Craciun de la Viena a fost de cacao ! ), intr-o parte exista tarabe cu mancare multa unde era inghesuiala dreq, toti molfaiau sawarma, hamsii prajite care miroseau in toata zona, beau vin fiert la 3 ron/ 50 ml, mancau carnaciori si cea mai mare coada am vazut-o la kurtos kalacs. Ne-am mirat ce de lume statea la coada sa ia un colac unguresc, cand e plin Bucurestiul de asa ceva si nu am vazut niciodata bataia pestelui pe felul asta de dulce.In fine, faptul ca merge cu un vin fiert poate explica coada imensa de aseara.La una dintre tarabele cu haleala, am vazut si mancare indiana si la alta am vazut castane prajite la 5 ron/100 g.
Exista si tarabe unde se vand diverse memories pentru Craciun, gen cani, magneti si alte zdranganele de sezon, la alte tarabute inghesuite se vand turte dulci si alte acadele colorate si cu coloranti multi, plus nelipsitele tarabe cu laneturi si croseturi facute de diverse mesterite maramuresence.
O singura taraba mi-a placut mult si de acolo mi-as fi luat ceva, era un nene rosu in obraji si solid, taran sanatos de la munte, care vindea tot soiul de gemuri si dulceturi care mai de care mai aratoase si mai imbietoare ( dulceata de topinambur nu m vazut nicaieri altundeva in Bucuresti .
Dar noi am plecat aseara ca niste banane fara bani in buzunare ( am avut acolo de-o citirica si de-o aluna, dar nimic consistent ) si in felul asta am stat si am adulmecat ca niste homellesi, promitandu-i lui Kiki ca saptamana viitoare vom merge sa luam castane prajite ( asta a fost of-ul lui major! ), noroc ca l-am dat in caruselul cu calusei si a uitat de toate cele.
La o ora dupa ce-am bananait prin marele targ de Craciun ne-am intors acasa unde-i cald, curat si bine.Cand am coborat din autobuz, D.mi-a spus ca va incepe sa ninga cu siguranta dupa felul in care arata cerul: gri plumburiu si se facuse tare frig.L-am contrazis ca la meteo spusesera astia ca in Bucuresti va veni un aer cald mediteraneean.N-am mai apucat sa-mi sustin tare cauza ca a inceput usor sa cada cate un fulg, apoi a stat…vorba poeziei, ca mai tarziu sa se porneasca ninsoarea cum trebuie.
Dimineata cand m-am trezit,undeva la 06: 30, totul arata asa:

Fericire mare pe capul meu si al lui Kiki, imi place mult Bucurestiul nins, dar nins si nu cu fleoscaiala care s-a facut acum.
Deci prima ninsoare a venit, Bucurestiul e urat decorat in centru, la mine in sector e chel si nu au decorat astia nimic( am pus pe seama faptului ca fac metroul si nu le-a mai ars de decorat! ), sarbatorile astea nu sunt la fel de “luminate” de autoritati ca si in alti ani.La teveu se vede super decorat, realitatea din pacate e alta, cel putin noua ni s-a parut cu mult mai urat decat in alti ani.
Iarna bine ai venit !

Suntem intr-o agitatie continua, zilele scurte de iarna se duc fara sa reusim sa facem mare lucru, acum e luni si iar duminica seara cand impachetam pentru noua luni ce va sa vie.
In intreaga ameteala si febra ce a cuprins orasul si populatia, noi suntem la fel de ametiti intre alegerea poeziei pentru serbarea de la tati de la job,intre costumul pregatit, dar inca neridicat de la croitor ( unde l-am dat la lungit) ,intre pantofi sau niste ghete de purtat la serbare, intre poezia de la engleza pe care o spune cursiv, dar nu se intelege nimic din text, intre cadourile pe care vreau sa le ducem doamnelor, intre cadourile multe pe care trebuie sa le aduca fiecare Mos pe te miri unde, am mos la serviciu la D, am mos la gradi, am mos acasa, am mos la mamaie si am mos si la mine la serviciu.Huh! Pe vremea mea era doar unul singur, astazi pana si mosul s-a mega clonat si cu tehnologia asta o sa ne primim la anul, probabil, cadourile direct pe facebook !
Eu sunt obosita, nu mai suport aglomeratia si transportul in comun, nu mai suport idiotii cu care zilnic fac naveta asta care pare pe zi ce trece mai insuportabila, numar zilele ca un ostas disperat pana la eliberare, simt ca ma sufoc acum cand mai am doar 6 zile mari si late de mers la serviciu.
Kiki tocmai acum e fonfait, are o super laringita, tocmai acum l-au apucat bazbuducii pe D. ca i-am ales lui Kiki o poezie grea petru a o spune la el la job, dar mie imi place mult de tot, e o poezie foarte profunda.Iat-o:

Mos Craciun

El sufla greu printre troiene
Dar nu se lasa, orice-ar fi
Si pentru copiii lumii
Aduce brazi si jucarii.
Si-n seara de ajun ii iarta
Pe cei ce-au zis o vorba grea
Pe lenesi, pe cei pusi pe cearta
Convins ca se vor indrepta.

Ma gandesc deja la ce vom pune anul asta pe masa de Craciun, ma gandesc sa-i fac mamei cadou o masina de paine ( ca-si doreste de multa vreme si din delasare nu si-a luat-o), ma enervez inca cu nenorocitul de cadastru care nici in ziua de azi nu-l avem, D. se tot foieste intre devize de construire si pretul materialelor, desi vom fi ultra aglomerati anul ce vine cu casa cea noua, vacanta de la vara ne-am platit-o si cumparat-o integral: Cipru venim !
Am emotii cu Kiki la serbare, nu am chef de Revelion facut iar acasa, dar nu avem unde sa mergem anul asta, visez la niste sarbatori in Ardeal dar e foarte frig si motorina ne-ar costa pe putin 7 bulioane pe care nu suntem dispusi sa le dam pe drum doar,cu trenul facem 12 ore si pentru Kiki ar fi un calvar sa stea tintuit atat pe un scaun, impozitele ce se vor scumpi de la anul imi dau stari de voma,una dintre masini ne va costa pe putin 10 -12 milioane plus RCA, dar nah! obrazul subtire cu cheltuiala se tine !
Noua cica ne va da o prima anul asta, nu se face party de Craciun in companie, dar ne da prima, la D. se face si party de si cu adulti si party kids si le da intre ochi prime multe…prefer varianta de la mine, nu am inteles niciodata rostul acestor petreceri corporatiste unde vin muierile cu rochiile fara spate, coc si pantofii cui si se formeaza bisericute multe luand la barfa pe fiecare in parte cum e imbracat, cu cine a avenit, pe cine f..e din companie, etc. Chiar nu ma pasioneaza!
Sambata dupa petrecerea de la D. de la serviciu vom impodobi si bradul, geamurile sunt deja ornate si luminoase.
La mine a venit deja mos Craciun, mi-a adus un smartphone ca sa fiu si eu dreq in randu’ lumii ca eram “de tot rasul” cum mi-a zis o scafaroaga de la mine de la serviciu ca nu aveam decat un Samsung touchscreen, acum am un smartphone pe care abia il apuc in mana de mare ce este, pana dau telefon in inghesuiala din metrou imi vine sa-l arunc de geamuri, etc., dar sunt la moda mey, nu se discuta !
Pe 2 ianuarie este ziua lui D. si ma cuget ce cadou sa-i iau, el isi doreste nu stiu ce scula d-asta media player, probabil o sa-i iau o asemenea instrumeanta ca sa stea si mai mult la pc decat sta, lui Ayan ii va aduce mosul de acasa niste patine si ne bagam la patinat intens.
Ma bantuie mereu al’ cu coarne care imi tot da ghes sa ma fac rosie la parul meu cel lung crescut, dar mi-am cumparat tot vopsea blonda pe care nu mai am chef s-o folosesc.
Pe scurt am trecut in revista cam tot ce am vrut sa scriu, urmeaza detaliat activitatile enumerate mai sus.
S-aveti o seara calda la propriu si la figurat si la geamuri si in gradini ninsa cu omat pufos !

Surpriza tuturor mosilor pe care Kiki ii va intalni anul asta ( damn! eu as fi super bulversata sa stiu ca exista numai un mos dar ma intalnesc cu vreo 3 anul asta este un cantecel la care lucram cu mare spor, este destul de greu pentru ca nu vorbim constant in greaca , dar stie toate animalele, a invatat si linia melodica si imi spune versurile ca pe-o poezie.Cantecul se numeste “Animalele” si este unul extrem de haios

Dupa petrecerea numarul unu, am impodobit bradutul, ultimul an in care il folosim pe acesta, cred.De la anul daca vom fi la casa noua si spatioasa luam unul pe masura.

Create a slideshow

Pacat ca ziua aceasta minunata s-a terminat pentru Kiki extrem de rau, este super bolnav, febra mare , amigdalele umflate si tuseste iar cumplit.Mi-e groaza de o noua viroza ca luni avem serbarea de la gradi, serbarea cu numarul 2

Fiind bolnav, Kiki sta pe langa mine si ma intreaba diverse chestii.Am ajuns la discutii de genul:” copilaria ta mami, cum era?” si “ce fel de desene animate vedeai tu cand erai mica?’
Si am avut deodata un flash cu momentele de iarna din copilaria mea, momente dupa care sunt teribil de nostagica uneori, mi-e tare dor de clipele alea cand eu eram copil si ai mei tineri si in puteri absolute.
Mi-am adus aminte cum ieseam o multime de copii la joaca in fata blocului, am conturat in gand felul cum construiam oameni de zapada, cazemate, cum ne taram si ne udam fleasca, stand uzi nenumarate ore apoi, fara sa simtim gerul si ninsoarea, am revazut pantalonii de fas si cizmele de cauciuc galben cu o parte de fas verde, obrajii inghetati si rosii, pulpele mele din care imi ieseau flacari,caciulile alea tip cosmonaut ( eu am avut galbena si albastra ) care ne acopereau fata aproape jumatate, parul iesit aiurea si dezordonat din caciula, manusile cu un deget si zapada multa, multa de tot.Nu stiu de ce acum lumea toata se strofoca pentru putina zapada care cade in oras, pe vremea copilariei mele erau ierni cu zapada mare si multa rau, imi amintesc ca-n spatele blocului la maica-mea sunt garaje si dimineata. la prima ora, cand plecam la scoala, imi intrau picioarele jumatate in zapada care inca sclipea la lumina felinarului din coltul blocului.
Eram fara nicio grija in acea perioada,saraci sau mai avuti,romanezi sau de familie mai buna,cu scoala sau fara, din familii monoparentale sau cu parinti ce-si traiau povestile de iubire in liniste, eram toti fericiti si ne unea un singur lucru: copilaria noastra frumoasa.
La ceas de seara, cand eram franti de oboseala, inghetati si uzi pana la piele , ne desparteam greu unii de altii, de parca ziua urmatoare nu urma aceeasi joaca nebuna, aceeasi distractie si aceeasi udatura.
Pedeapsa cea mai crunta in acele vremuri era simpla si durea mai tare decat 10 palme usturatoare pe care le-as fi primit: nu se iesea afara cate o zi si eram distrusa, se termina tot universul meu.
Imi amintesc si de vecina mea de usa, care azi nu mai este printre noi,cu care ma trageam cu sania de lemn si ne dadeam pana tarziu in noapte pe derdelusul din capatul blocului.Tot cu ea am invatat sa si patinez, sa ne dam cu rolele alea de fier cu piele in varf, tot cu ea stateam pe scari si povesteam sau ieseam pe geam si tineam cu orele , inghetand casele, la povesti.Apoi ne uneam nebuniile si dadeam cu rosii, cartofi si oua dupa cei ce trecea pe aleea blocului.Mi-o amintesc si acum mica, firava , imbracata cu o blana care se incheia cu nasturi rotunzi si mari de blana, cum ma tragea din greu cu sania.Si apoi imi amintesc cu groaza, un alt sfarsit de an, acum 8 ani, cand s-a stins.Dupa copilarie , drumurile noastre s-au despartit, dar la moartea ei, am avut sentimentul ca o parte din copilaria mea a murit cu ea, atunci cand a disparut ea, a disparut si o parte din tot ceea ce fusese odata.
Incet, incet , toti cei care eram uniti candva de zapezi, ger si cazemate, am luat-o pe drumuri diferite, unii au plecat din bloc, altii din tara, unii au invatat si azi au familii frumoase si fericite, altii sunt mai amarati si o duc greu, dar intotdeauna, inainte de Sarbatori, ne intalnim prin cartier, pe la cumparaturi, si tot timpul ne pupam si ne aducem aminte de ceea ce a fost odata: copilaria noastra ca un fulg de nea !

Zilele astea suntem inchisi in casa ( bine, azi vom merge la serbare morti, copti, ca i-am promis si promisiunea facuta trebuie mereu respectata) caci Kiki s-a imbolnavit pe final de an.Ca un facut, eu mereu in perioada asta a anului trebuie sa-mi iau concediu medical, anul trecut cu arsura mea, anul asta cu Kiki care abia respira, suiera efectiv cand inspira aer.
Fizic nu-i mai este rau, asa incat trebuie sa ne ocupam timpul cu activitati variate ca sa nu sfarsim prin a iesi un tambalau, el de plictiseala facand numai nebunii, eu de nervi in urma nebuniilor lui.Deci, copil ocupat inseamna si pace in casa
Azi am pictat omul de zapada.Pe o coala A4 de hartie se picteaza fondul albastru, se lasa foaia la uscat.Dupa circa 5 minute in care foaia s-a zvantat, se ia un tub de pasta de dinti alba si se face dactilo-pictura, pictand fulgii de zapada din cer.Tot cu ajutorul pastei de dinti si a degetelelor din dotare vom desena si omul de zapada ( numai bulgarii ).
Cand se usuca pasta de dinti, ne pucam sa pictam si omul de zapada, sa-i facem tigaia, ochii, matura, nasul, nasturii si gura.
Ce-a iesit, vedeti mai jos :

This digital slideshow personalized with Smilebox

Scriam aici extrem de entuziasmata, ca mi-am luat un ceas, de care, ce-i drept,si azi sunt mega incantata, de la cei de la Crystal glamour.
Nu mi s-a parut o suma colosala milionul pe care l-am dat pe ceasul cu pricina, trebuie sa recunosc ca merge si este in stare perfecta de functionare, dar…Si aici incepe the big DAR…
Cand am fost la Moeciu,de 1 decembrie, am vizitat si unele dintre tarabele din bazarul de la poalele castelului Bran.Si scaldandu-mi ochii la tot ce au de vanzare pe acolo, la un moment dat mi-a venit asa cu nitelus lesin.Ceasul identic cu al meu, fara absolut nicio diferenta , se vindea la Bran cu 40 ron.Si leasinu’ ala m-a luat, gandindu-ma la ce pret l-o achizitiona tanti cu taraba, daca il da in zona aia turistica cu doar 40 ron.
Si am aflat ca in Dragonul Rosu se vand aceste ceasuri la doar 20 ron bucata, ca au modele fel si fel, ca sunt facute la kilogram, dar ca functioneaza ok.
Nu m-ar fi suparat cu nimic ceea ce mi-a spus doamna respectiva, daca nu m-as fi gandit ca porcii aia de la Crystal Glamour isi pun de 5 ori adaos la pretul de achizitie ( la un magazin online unde nu dau chirie si nimic din ceea ce necesita un magazin fizic) la niste ceasuri pe care le vand ca fiind de calitate, cand , in fapt, ele sunt niste ordinare de ceasuri lucrate si asamblate la kilogram, asta-i cu siguranta motivul pentru care nu raspunde nimeni , niciodata,la telefoanele afisate pe site-ul lor,ca pe facebook isi fac ditamai reclama cu site-ul lor si promotiile lor , ca te pacalesc pe fata, ca am citit in ceasul al treisprezecelea despre ei mai multe pareri contra de la oameni care si-au luat teapa de la ei.
Deci , NU CUMPARATI sub nicio forma de la ordinarii astia care isi bat joc de oameni sub poleiala unui site bine pus la punct.Mergeti binisor la Dragon, intr-o sambata dimineata, si veti gasi absolut toate modelele de ceasuri pe care le visati, la preturi modice si nu la 100 si 200 ron ca la teparii astia !

A trecut si anul asta serbarea de Craciun de la gradinita.Spre deosebire de anul trecut, mi s-au parut mult mai organizati, in sensul ca intr-o ora, 20 copii facusera si programul artistic, venise si Mosul, primisera si cadourile si erau si schimbati sa plece acasa.La grupa mica ce altceva sa mai dorim?
Au fost si copii care au plans, altii s-au speriat de Mos, altii s-au refugiat la parintii lor si nu au spus niciun vers, dar Kiki, ca intotdeauna, a fost la inaltime.
Cu exceptia unui microfon care nu a functionat si el a spus poezia lui de prezentator foarte incet, pentru ca ” mami eu am avut microfon si nu aveam de ce sa vorbesc foarte tare!”,si a mosului care i-a spus copilului ca e imbracat ” la 4 ace ca si Gigi Becali” de m-a intrebat copilul de cateva ori cine este jiji ala ?! , restul mi-a placut cum a fost organizata serbarea.Deh! de la grupa mica ce pretentii sa ai?De la anul ‘om mai vedea ce se va intampla, am trecut cu bine si a doua serbare din viata lui de gradinar

Free digital slideshow made with Smilebox

Azi, cand toata lumea se gandeste la Apocalipsa si la ce va gati in zilele festive ce vor urma, la ce porcarii va aseza ( lumea va aseza,da? ) pe masa la ceas sfant de sarbatoare, eu ma asez la scris despre felul in care am pierdut 17 kg pana acum si sunt in curs de-a mai pierde inca pe atat, pana la a-mi atinge tinta.
Lupta mea cu kilogramele in plus a inceput dupa nasterea lui Kiki, cand datorita multilor hormoni ingerati pe perioada sarcinii ( am luat cate 6 utrogestan/zi timp de 8 luni ), a multivitaminelor, a mancatului ca vaca “ ca acum suntem doi “, de parca se termina lumea cu nasterea pruncului, m-am trezit nici mai mult, nici mai putin cu 33 kg in plus fata de momentul cand am aflat ca voi avea un copil.
Constitutia mea oricum nu este una pe silfid, asa cum vad pe la tv niste cucoane care aproape merg in maini si nu pe acele scobitori care le tin loc de picioare.Nici nu mi-as dori sa fiu in felul acela de slaba, fara o buca rotunjoara, fara un san misto natural, fara si fara.Sunt multe femei “drepte” care se cred frumoase si aratoase, femei care mie nu-mi plac nici de frica.
Inainte sa raman insarcinata, este adevarat, ca aveam un program tare haotic de alimentatie, este drept ca mai mult nu mancam decat mancam, fumam ca un turc ( uneori si un pachet si jumate de tigari /zi ), beam cate 3-4 ness-uri si halealala de baza era o friptura si o salata, iar seara un suc de fructe si atat.La acea vreme aveam 74 kg si mie imi placea mult cum eram, cum stateau hainele pe mine si cum ma prezentam in lume:

Dupa sarcina, am inceput sa ma infometez iar,eram atat de frustrata de felul in care aratam, incat eram intr-o mare depresie.M-am trezit cu 107 kg in ziua dinaintea nasterii, ulterior cand am iesit din spital pierdusem doar 8 kg cu tot cu Kiki si eram pe undeva pe la 99-100kg.Am tinut in viata mea tot felul de diete, de la prieteni, cunostinte, de prin reviste, de pe internet, diete ale vedetelor, diete cu care alti oameni slabisera dar la mine nu functionau, am folosit ceaiuri, pastille de slabit si alte cele,incat aveam o vasta “experienta ” intr-ale dietelor.De data asta nu functiona nimic, este adevarat ca singurul lucru de care nu am avut timp a fost sa fac iar miscare.Atunci mi-a spus un medic ca e musai sa merg la un control la endocrinologie, ceva se dereglase in organismul meu si starile de sufocare, teama de a purta o helanca pe gat ca ma sufoc, starile de panica si plans pe care le-am avut, plus faptul ca nu puteam slabi niciun gram, au confirmat faptul ca aveam o hipotiroidie.Tratata cu pastile in mod corespunzator am reusit s-o aduc la liman si sa-mi aduc in primul rand hormonii tiroidieni la parametrii de dinainte.
Pe tot acest parcurs insa ma obisnuisem sa nu mai am greutatea de dinainte, ii inteleg foarte bine acum pe cei care au un surplus mare de greutate, devine o obisnuinta, nu te mai intereseaza aspectul fizic, nu te mai preocupa felul in care arati, felul in care iti sta o bluza sau un pantalon pe tine, faptul ca-ti ies 3 randuri de colaci de sunca pe la burta e ceva normal, apoi gasesti mereu scuze pentru faptul ca balotezi ca vaca si spui ca “am si eu o varsta!”, “lasa draga ca numai alea mici sunt slabe tare!”, te ascunzi dupa deget si uite asa timpul trece si kilogramele se aduna.
In aceeasi situatie am fost si eu timp de 3 ani, ba ma si obisnuisem cu grasimea mea de pe solduri si abdomen, de pe pulpe, ma imbatam cu apa rece si chiar nu mi se parea ca-s atat de balena pe cat eram.
Hotararea cu Kilostop a venit brusc, intr-o zi de august, dupa o Grecie in care am halit toate bunatatile din lumea mediteraneeana, apoi o Govora unde am mancat si acolo ca deh! eram in concediu si trebuia sa ma “relaxez”,cand mi-am facut un set de analize care m-a bulversat complet: colesterol aveam 300, trigliceride marite la 245, acid uric mare, uree mare, toate erau ca dreq de proaste la varsta mea.Si atunci am stiut ca trebuie sa fac ceva, era musai sa slabesc, sa cer ajutorul unui nutritionist caci in cazul meu nicio dieta care a facut minuni cu alte persoane nu daduse roade.Stiu o tipa la mine in bloc care a slabit 30 kg cu dieta Dukan, alt cunoscut de-al meu a slabit 26 kg cu dieta Montignac, eu am tinut toate dietele posibile si imposibile de pe net si nu s-a intamplat nimic, eram mai slaba cu 4-5 kg si atat, ba puneam pe mine si mai multe, ca deh! de efectul yo-yo a auzit tot mapamondul.
Asadar, iata-ma in vara, inainte de a lua hotararea cu Kilostop:

Nu stiam exact la ce nutritionist am sa merg, insa, in alta zi cand ma dadeam pe facebook, am vazut o fotografie cu o super misto gagica cu care facusem eu un curs cu ceva vreme in urma.Si am fost sigura ca acea poza e facuta acum niste ani de zile deoarece si pe ea o stiam cu aceleasi 4 straturi de burti si fund urias, in plus ea este si mica de inaltime si cu alta conformatie decat a mea.Ardeiul umplut pe care-l cunosteam eu, azi era o tipa misto rau, slaba tare si cu un corp de invidiat.M-a indrumat spre Kilostop,spre doctorita care a ajutat-o pe ea sa slabeasca 30 mkilograme in 4 luni si eu m-am conformat.
Fiind vara,perioada de concedii, am gasit programare ( este o nebunie curata la clinica asta cu programarile, nu mi-am imaginat ca exista atata lume grasa care se preocupa totusi de corpul ei! ) abia in septembrie la sfarsit.
Ce mi-a placut la clinica asta:
- doctorita cu care eu am lucrat ( Laura Ene ), desi la prima consultatie nu mi-a placut in mod special, dar eu stiu ca sunt o fire dificila , s-a dovedit ulterior a fi un medic extrem de delicat.
- cantarul cel performant care iti arata exact cata grasime, cat este muschi si cat este apa in totalul de greuate pe care-l ai ( eu din alea 35 kg pe care le vreau date jos, 25 kg este grasimea )
- modul in care esti tratat
- receptionerele si fetele de la call center care se preocupa exact de soarta ta
Partile care nu mi-au placut deloc mie:
- faptul ca nu-s deloc flexibili cu banii, sunt totusi niste sume mari pe care trebuie sa le achiti doar in 2 transe
- faptul ca programarile se intarzie mereu cu 10 pana la 15 minute
- nebunia programarilor, daca iti iei un pachet nu este normal sa-l poti incepe abia dupa 3 saptamani cum a fost cazul meu
- programarea de jumatate de ora pentru care platesti ar trebui si la consultatia telefonica sa dureze tot atat, nu 10 minute fuserite.
Prima sedinta cu nutritionistul este platita separat de tot pachetul,costa 96 ron, bani in care 1 ora intreaga discuti cu nutritionistul pe baza unui chestionar completat dinainte ( exista pe site-ul lor )cu care te prezinti si-l discuti detaliat si cat mai sincer posibil.
Ulterior ti se dau de facut analize, apoi ti se comunica si propune pretul pachetului prim in care sa intri: 1200 ron platibili in primele 2 sedinte, bani in care intra 8 consultatii a cate 1/2 ora fiecare saptamanal sau la 2 saptamani, in functie de programarile pe care le-ai gasit disponibile si un o analiza a vaselor de sange, a colesterolului de pe vasele de sange, a circulatiei.
La analiza asta am descoperit ca aveam si tensiune marita, in ziua aia avusesem 15.9
In primele 3 saptamani de la prima consultatie ( ma rog, la mine a durat atat ca nu am gasit programarea mai devreme ) te lasa sa mananci exact ce halesti de obicei, cu conditia sa notezi absolut tot ce mananci intr-un jurnal alimentar( aici incepe panica ca iti dai seama cat de mult balotezi intr-o zi! ), jurnal ce-ti va fi ulterior analizat de alti nutritionisti si ti se va arata exact ce anume iti lipseste din alimentatie, ce nu mananci suficient, ce mananci in surplus,etc.
La mine lipseau legumele, pestele si erau in exces proteinele din carne si din mizeriile de mezeluri de care eram efectiv dependenta.
La prima sedinta din pachet am inceput efectiv regimul, a fost greu,nu pot spune ca nu mi-a fost foame tare vreo 2-3 saptamani, mi s-a parut infiorator faptul ca mi-a scos complet cafeaua si sarea, cafeaua am inlocuit-o cu 2 lingurite de cacao, sarea cu nimic.Am eliminat mezeluri, dulciuri, fainoase, ulei, prajeala,paine, tot ce contine gluten, fructele in prima faza si am invatat sa mananc dimineata ( un calvar pentru mine care nu am mancat ani de-a randul micul dejun ), am invatat sa mananc cu cantarul, m-am mobilizat sa gatesc zilnic pentru masa de a doua zi la pranz, am invatat ca omleta la cuptor si supa crema de legume cu branza in loc de crutoane au acelasi gust minunat ca si cea plina de ulei, vegeta si alte porcarii pe care le mai mancam.
Azi, la ora la care scriu, am cu 17 kilograme mai putin, de Sarbatori am sa mananc si cozonac si salata de boeuf si sarmale si porcarii si tort, dar cantarite toate,nimic prajit si gras, alimentele mai putin “bune”le voi manca dimineata si toate gatite dupa retete speciale de la medic primite.
In astea 2 luni si jumatate, caci fix in 75 de zile am slabit 17 kilograme, am mers zilnic 2 lm pe jos, in pas grabit, am mancat carne de pui, porc, vita si peste, branza de 14 %, salate multe si multe legume verzi.Insa pranzul de baza a fost din 75 grame de carne de pui in general, fara piele, o superioara adica, facuta la wok impreuna cu un ardei rosu, o rosie, dovlecel, vanata, ciuperci, sos de soia 1 lingura, 1/2 lingurita de ulei de masline, sos de chilli iute + apa.Am amncat zilnic 200 grame de acest fel la masa de pranz, seara salate si dimineata am mancat diverse combinatii astfel incat nu mi-a venit sa cred cat am putut slabi.
Miercurea trecuta mi s-a terminat pachetul de la Kilostop, altul nu mai iau caci stiu acum cum sa mananc si ce anuem sa mananc exact ca sa slabesc in continuare,am sa ma apuc din primavara si de alergat si la vechile obiceiuri sper sa nu mai revin.
Kilostop reprezinta o motivatie in primul rand, pentru mine a contat enorm faptul ca mergeam acolo saptamanal si aveam de demonstrat cuiva ca am mai slabit inca putin si saptamana respectiva.Imi vin iar haine de mai demult, port iar inelele mele pe care nu le-am purtat de ani de zile si mai ales, am alt tonus, ma simt bine in pielea mea si in corpul meu.
Acum, dupa cele 17 kg pierdute sunt asa:

Concluzia mea? Pana la urma, un regim de viata echilibrat si sportul, au fost mereu de ajutor pentru a pierde kilogramele in plus.

…atat cat a mai ramas din el, a fost un an dintre cei mai buni ai mei.Am observat ca in afara lui 2009 -impar, anul in care comoara mea a venit pe lume, anii cu sot imi sunt cei mai prielnici ani.
Dupa un 2011 in care totul a mers pe dos, toate lucrurile pareau ca nu au nicio finalitate, 2012 a adus schimbari majore si multe reusite in viata mea.
In 2012 am pasit cu suflet vesel, incarcat de optimism, am pasit razand si simtindu-ma extrem de bine.Si asa am fost tot anul, bucurandu-ma in fiecare luna de ceva anume:
- in ianuarie am avut si reci si calde, am fost insa extrem de fericita pentru iesirea la munte, am fost intr-o mini escapada la Moeciu, cu niste colegi de la fostul loc de munca, colegi pe care ii regret si acum, desi am ramas in relatii apropiate
- luna februarie a trecut linistit, cu filme frumoase, vise despre viitor exprimate in lepse primite de la oameni faini din blogosfera, cu zodiace si horoscoape pentru toddleri si nu numai, dar si cu o mega raceala de-a lui Kiki,cu o criza de bronsita super nasoala
- martie e luna care incepe sa ma redea vietii zbuciumate, imi place mult cand se desprimavareaza, cand merg la serbarea de ziua mamei unde Kiki mi-a spus versuri ce m-au facut sa plang in hohote, este luna in care in fiecare an imi amintesc cu nostalgie, la ceas de cei 40 de mucenici, cum a crescut in mine iubirea pentru D., cum am ales ca el sa fie ursitul meu, cum ne-am iubit si ce-a urmat de atunci incoace…
- aprilie a trecut lin si imbelsugat, linistit cu sarbatorile pascale si voie buna,
- luna mai imi este draga dintotdeauna, dar mai cu seama de cand il am pe Pusi, anul asta i-am facut 3 petreceri cu 3 torturi, toate egale cu varsta lui: una la gradi, una la Mc Donald’s si alta in familie,
-in iunie ne-am tolanit lenes intr-o vacanta de care ne este dor si acum, intr-un loc de poveste , la Gerakini in Halkidiki, unde in 10 zile am luat tot soarele iubitei mele Grecii, dar m-am innorat cand D.si-a pierdut verigheta, lucru ce prevestea nimic bun in casnicia noastra.
- luna iulie a adus 35 de petale in floarea vietii mele, am reusit sa ne termopanizam si balconul care nu era inchis corespunzator, ne-am pus si A/C si am reinceput sa scriu pe blog din dor de virtual.
Tot in iulie mi-am schimbat serviciul.Lipsa de timp de dinainte ma facea sa urasc faptul ca nu am timp de Pusi deloc, din iulie incoace, merg la ora 9 si plec la ora 17 ca un boier, din pacate tot Pipera rulz, dar macar e mult mai lejer.M-am plafonat si m-am reintors la munca mea de acum 7 ani,pe bani mult mai putini insa, dar nah… si timp si bani si cariera…nu prea se poate.Momentan ma coafeaza situatia asta inca!
- in august, iar concediu, liniste si relaxare, Govora ne-a primit si tot de atunci scriu la review -ul ala pe care nu ma mobilizez sa-l termin.
- septembrie este o alta luna lipita strans de sufletul meu, este luna cea mai frumoasa dupa mai, este luna in care 2012 s-a dovedit a fi cel mai incarcat de evenimente: noua gradinita a lui Kiki ( trecerea din sistemul privat la cel de stat ! ), apoi o palma rece si dureroasa tare, ce mi-a fost servita dupa un lesin la birou si un nu hotarat clinicii Medicover, aflarea vestii ca eu nu pot sa mai am niciodata un alt copil ( inca nu am invatat sa traiesc cu vestea asta si inca astept luna de luna sa vad 2 liniute pe un test de sarcina, inca sper intr-o minune si nu exista zi de la Dumnezeu in care eu sa nu ma rog sa mai faca cu mine doar o minune si gata, jur ca e ultima pe care o cer in acest sens! ).
Dupa atata tristete, a venit momentul in care Kiki a trecut la patul-masina, a parasit camera noastra, si-a luat zborul spre dormitorul lui cel reamenajat in sufrageria noastra, acum neexistenta.
De ziua mamei, cadoul maret a fost vanzarea casei bunicii mele, au incoltit si inmugurit odata cu ea visuri marete in legatura cu constructia unei case pe pamant.
- octombrie cel brumarel aduce in casa noastra pe langa bani multi si neintelegeri la fel de multe, gandurile si orgoliile mele o iau razna, gandul divortului imi incolteste in suflet si in minte, intr-un moment de furie oarba merg si depun actele de divort.Ma caiesc amarnic apoi cand incepe un tavalug intreg cu asistenta sociala, declaratii si alte balarii la care se ajunsese dintr-o nebunie de-a mea.D. sta si asista trist si tacut, dezamagit si total uimit la furia ce ma cuprinsese fara un motiv clar intemeiat.
Imi dau seama atunci insa, ca eu fara D. chiar nu as putea trai niciodata,ma rusinez de idioteniile mele, ma simt total naspa in fata unui om care nu mi-a spus un cuvant de repros pentru ceea ce am facut, nu cred ca as putea sa-i cer iertare in vreun fel vreodata ( si nu stiu daca eu as fi iertat asa ceva, in schimb el a facut-o fara nicio pretentie si fara sa ma pedepseasca nicium ! ) ,am inteles atunci ca nu sunt inca suficient de matura incat sa inteleg ca institutia casatoriei nu este un moft si ca nu o pot rupe atunci cand vreau eu sa-mi iau jucariile si sa plec la primele greutati si probleme ivite in casnicia mea.Realizez de atunci ca omu’ asta de langa mine chiar ma iubeste mult si este matur, echilibrat si mai ales martir ca-mi suporta toate hachitele si nebunelile mele, ca nu se compara cu niciunul dintre cei de care am auzit eu ca au divorat cunostintele mele si nu putine la numar.
Brumarul aduce cu el si hotararea mea de-a imi schimba modul de alimentatie, de viata si de trai, tai raul de la radacina, incep o noua cura de viata, o detoxifiere de tot si toate ce au fost nelalocul lor in viata mea,devin si mai putin sociabila ca si inainte, tai de pe lista alti cativa oameni cu care chiar nu mai gaseam nimic in comun, imi dau seama ca exista fiinte care chiar se bucura de raul altora, de tristetile si neajunsurile lor, realizez ca in momente dificile sunt oameni care iti spun chestii pe care le-au gandit mocnit si nu au avut o alta ocazie sa ti le tranteasca in fata.Urat si trist, eu am taiat in carne vie, am spus pas acestor gen de relatii si am restrans inca cu cativa cercul oamenilor cu care mai socializez ( inca…
- noiembrie cel tern si trist, aduce o luna zbuciumata, cu cadastre, alergaturi dupa arhitecti,nervi multi si bani dati in stanga si in dreapta, proiecte de case si visuri despre cum va fi, va arata, se va ridica si se va concretiza
- in luna a 12-a am pasit relaxat,mai usoara cu 17 kile intr-o mini vacanta la Moeciu ( la fel cum am inceput anul ), ne-au venit verighetele cele noi ( si nu degeaba am avut eu atunci starea aia de plans, pierderea unei verighete aduce necaz si cumpana in casnicie si uite ca la noi asa s-a si intamplat ! ),cu proiectul casei terminat, platit si achizitionat, cu-n cadastru aproape de final si iarasi alte visuri, cu certfiicatul de casatorie iar acasa, cu iubire si intelegere, cu pace si liniste la noi in casa, cu planuri pentru un succesor de 2012 cel putin la fel de maret ca si acesta, cu ganduri optimiste ca anul ce va urma ne va aduce lumina, liniste si bucurie, dar mai presus de toate sanatate multa, noua si celor dragi ai nostri, in primul rand lui Kiki, poate si o minune la care eu nu contenesc sa sper si in afara de greutatile construirii unei case nicio alta umbra sa nu se abata asupra noastra.In rest, ne pregatim cuminti de sfintele sarbatori, asteptam linistiti lumina nasterii Domnului, pregatim bucate si cozonaci pufosi, ne strangem laolalta toti cei dragi si inimosi.
Du-te acum 2012, pleaca linistit, pe mine m-ai facut fericita, ma simt bine si te-am trait din plin!