Nu am mai fost premiata de foarte mult timp pe blog si ii multumesc Ioanei ca s-a gandit la mine.Am primit un premiu simbolic, dar ma bucura sa stiu ca sunt oameni care ne citesc cu drag si se gandesc la noi in momente d-astea de premiere ( cel putin asa vreau sa cred ! ).

Am sa fiu extrem de concisa ca zilele astea ma ocup de termopane, armaturi, plase de Q12 si tigla metalica.Pe scurt, sunt vai steaua mea, ne vindem si apartamentul si sunt total debusolata.
Revenind la premiu… este un Liebster Award, un premiu care vrea sa incurajeze si sa sprijine bloggerii mici şi mijlocii, cu mai puţin de 200 de followers.Eu ma aflu printre ei, nu-s nici mica-mica, dar nu-s nici mare ca si numar de followers-i.
Ce avem de facut?
1. Numeşte şi mulţumeşte persoanei care ţi-a nominalizat blogul.

2. Scrie 11 lucruri despre tine pe care vrei să le afle şi ceilalţi.

3. Răspunde la întrebările formulate de cel care te-a nominalizat şi inventează la rândul tău un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi vei nominaliza.

4. Nominalizează 11 bloggeri pe care îi admiri şi care au mai puţin de 200 de followers şi premiază-i. (simbolic, sper că aţi înţeles)

5. Anunţă-i şi pe ei că au luat un Liebster, ca să aibă de ce să se bucure.

Anuntand ce avem de facut daca primim un premiu ca atare, purced repede la treaba ca sa ma intorc la oile mele.
11 lucruri despre mine: sunt mega extrovertita si transparenta ca o sticla, sunt foarte bataioasa, sunt serioasa si un om de cuvant in tot ceea ce fac , sunt super tandra si pupacioasa, ador curatenia,marea si Grecia,uneori ma comport ca un barbat si-i surprind foarte tari pe multi oameni cu caracterul meu cel puternic, sunt situatii in care injur ca la usa cortului fara sa-mi pese de nimic,am un curaj nebun, nu mi-e frica de nimeni si nimic pelumea sta decat de Dumnezeu, sunt extrem de dificila ca si om,greu de suportat si de multumit,iubesc confortul, sunt gurmanda,o iubesc tare pe Sfanta Maria si pe parintii mei,imi place sa stau cu D. in brate in intuneric si sa facem planuri, ador mirosul lui D., il ador pe Kiki si atunci cand iubesc dau totul si nu cer nimic in schimb!
Gata, or fi mai mult de 11, dar am zis tot…
Pe repde inainte sa raspund la intrebarile-interviu :

1. Remuşcări sau regrete?
Regrete putine, remuscari nu

2. Ce vicii aveţi? (nu-mi spuneţi niciunul, că nu vă cred)
nu mai fumez, nu beau alcool, nu mai bat cluburile,vin devreme acasa, nu joc jocuri de noroc, deci…am vicii?? )

3. Când eraţi mici, ce voiaţi să vă faceţi când o să fiţi mari?
profesoara

4. Un motiv pentru care v-aţi trage pe loc o pereche de palme.
eu nu mi-as trage deloc mie palme, le-as trage altora grupa mare.

5. Cu ce vă încărcaţi bateriile?
somn si muzica buna

6. Ce vă scoate din sărite?
ohhoooooooo, multe lucruri si multi oameni, sunt o fire vulcanica si imi sare tandara imediat.

7. De ce vă e cel mai frică în viaţă?
acum am temeri legate de prunc, gen droguri, sa nu vina sa ne prezinte in adolescenta vreun Gigel drpt “prietena” lui, sa nu bea, sa si sa….si mi-e frica rau de singuratate.

8. Ce vă place cel mai mult la poporul român?
suntem oameni misto in general fata de alte popoare ,chiar daca avem si rele multe, per ansamblu insa sunt cu mult mai misto decat alte natii

9. Care ar fi cel mai frumos cadou pe care aţi vrea să-l primiţi de la partener?
un al doilea copil

10. Ce v-aţi dori pentru blogul vostru?
o noua platforma dar acum nu am timp de asta.

11. Cea mai mare dorinţă pentru următorul an.
sa terminam casa cu bugetul pe care-l avem si sa ne mutam in ea

Si acum eu intreb si voi raspundeti:
1.Ce vise neimplinite aveti pana la varsta asta?
2.Cum v-ati intalnit jumatatea?
3.Cat de des va simtiti frustrat fata de alti oameni?
4.In ce context sunteti invidiosi si aveti rautati fata de altii?
5.Unde va vedeti peste 5 ani ? )))
6.Per ansamblu ce ati schimba la viata pe care o duceti?
7.Considerati ca este ok sa ne expunem vitile pe bloguri in mod public?
8.Daca ati avea bani multi acum ce ati face primul lucru cu ei?
9.Unde v-ar placea sa traiti?
10.Ati putea fi vreodata Iuda?
11.De ce scrieti pe blogul personal, pentru rating sau pentru placerea proprie?

Si inchei cu nominalizatii:
Capra cu 3 iezi
Ana, fata draga
Brandusa,
Loredanei si ingeraselor frumoase
Jurnalului celui mai drag sufletului meu
Kariocii
Scarbettei haioase tare
Windwhisperitei
celei ce nu este Niciodata singura
primilor pasi, dar ce pasi?!
fetitelor minunate de la Cluj
Ufa,am terminat si fug sa anunt lumea ca-s premiati si ca ii astept sa scrie sa ne delectam.
va pup!

P.S: aoleu, sunt o aiurita mare, am uitat sa premiez pe cineva pe care admir din suflet, gradinita fluturasilor mici ),

Am fost si la spectacolul atat de mult mediatizat si atat de scump vandut in Bucuresti.Am luat acum vreo luna si ceva 2 bilete ( nu ne permiteam sa mergem toti 3 si chiar daca am fi fost dispusi sa dam si pentru D. inca 100 ron pe bilet, acesta din urma e mult prea ocupat cu altele ca sa stea sa piarda timpul 3 ore la un spectacol cu personaje din desene animate), la pretul de 200 ron ambele, am gasit in sectorul F, in partea dreapta a salii Palatului, dar locurile au fost in randul 10 si s-a vazut si auzit perfect..
Am ajuns la Sala Palatului cu putin inainte de inceperea spectacolului, la garderoba aceleasi acrituri de fete ca si acum 100 de ani cand mergeam eu la spectacole cu maica-mea,aceleasi tonuri neprietenoase din partea plasatoarelor ne-au indicat unde avem locurile.In sala, o mizerie pe jos de nedescris, cred ca dupa spectacolele din zilele precedente nu s-a sinchisit nimeni sa faca curatenie, de la floricele pana la napolitane strivite pe mocheta, gaseai ce meniu doresti.
A inceput spectacolul, Kiki a fost mega fericit sa-si vada personajele preferate, eu ma enervam pentru ca nu inteleg cum dracu’ anumite mame vin la spectacol cu plozii lor si vorbesc tareeeeee, rad ca proastele la telefon vorbind, plozii se urca in capul tau si nu le zice nimeni nimic caci mamele lor sunt mega ocupate sa vorbeasca la blana, mai apoi cumpara ceva de rontait si tot spectacolul ai impresia ca sunt soareci langa tine si nu oameni.
Deci aglomeratia de la spectacole si de la cinema o urasc, clar !
In holul salii, am gasit la pauza, niste vanzatori nebuni, cred eu, dar parintii si mai nebuni decat aia fiindca cumparau de la ei ( ma numar si eu printre nebuni, nicio grija!)Se vindeau sub marca Disney floricele de porumb intr-o galetusa mica de plastic la “numai ” 40 ron, vata de zahar- 2 bucati colorate in roz si bleo alaturi de care primeai o palarie kitchoasa maxim la ” numai ” 40 ron, jucarii de plus de dimensuni mici la 50 ron, cani de plastic cu pai si cu Mickey la 55 ron, niste jucarii invartitoare la 60 si 75 ron, niste nebuneli.Am un mare noroc ca Kiki nu cere nimic niciodata.Imi arata anumite lucruri care-i plac ( eu stiu atunci ca si le doreste) dar niciodata nu insista daca ii spun ca nu avem bani sa cumparam obiectul ala.Si azi asa a fost, si-a dorit niste vata colorata, nu-i dau sa manance vata de zahar cu coloranti niciodata, azi cu atat mai putin cu cat costa 40 ron.A inteles copilul dar si-a mai dorit niste dulciuri cu ciocolata si alune, care desi erau 60 ron / kg i-am luat de 30 ron 3 alune si-o maslina, vorba vine, dar i-am luat ceva si lui.Un suc 7-8 ron,o apa plata 6 ron, deci te lua cu ameteala ce preturi aveau aia acolo.marketingul asta roman nu l-am inteles niciodata, de ce atunci cand sunt evenimente preturile cresc ca nebunele astfel incat sa te frustrezi cumplit ca si copil ca mamicile nu au bani sa cumpere toate acareturile ce se vand acolo.Eu le-as impuen vanzatorilor un pret normal ca sa poata sa-si ia orice copil jucaraia preferata sau ceva de rontait.dar si cu preturile astea fantoma era coada la standurile cu ceea ce am enumerat mai sus,
Spectacolul in sine nu m-a dat pe spate, la 115 ron biletul meu si la 92 ron pretul unui bilet pentru un copil de 4 ani, putea sa fie mult mai spectaculos!Au fost niste numere frumoase cu personajele din povesti, dar prea multa magie, as fi dorit sa vad si altceva decat magie si iar magie.Per ansamblu a fost ok, Kiki a fost extrem de incantat si pana la urma asta e tot ce conteaza, nu?Duca-se de bani, duca-se de preturi, fericirea lui Kiki este cea mai importanta pentru mine !
Va las niste franturi din spectacol sa va delectati si sa-mi spuneti daca credeti ca a meritat pretul sau nu.

Apartament de 2 camere, situat in Drumul Taberei,etajul 2 din 10,semidecomandat,constructia blocului 1977.Apartamentul are o suprafata de 48.5mp,dispune de gresie, faianta, parchet, geamuri + balcon din sticla termopan cu tamplarie pvc Rehau, apometre, repartitoare de caldura, usa metalica.
Locuinta se afla intr-un bloc linistit, la bulevard, cu acces direct la statiile RATB, farmacii, banci, scoli si gradinite, licee, policlinici si parcuri.
In cursul anului 2013 va incepe si reabilitarea termica a blocului si chiar in apropierea blocului va fi statia de metrou ce se construieste pe magistrala Drumul Taberei – Pantelimon.
Apartamentul se vinde complet mobilat si utilat, acceptam si credite, inclusiv creditul “Prima casa”.Pentru vizionare suntem disponibili seara si-n cursul weekendului cu un telefon prealabil.
Pretul apartamentului: 47.000 EURO

Viata noastra cea linistita s-a transformat intr-o nebunie fara margini de cand am hotarat sa demaram proiectul cu noua casa.
Daca inainte veneam de la serviciu, primul lucru pe care il faceam era sa il imbratisez si pupacesc , apoi vorbeam , ne jucam, radeam,mancam impreuna, acum , din toate astea nu mai am timp decat sa-l pup sis a-l imbratisez pe Kiki, dupa care ma arunc disperata fie pe telefoane, fie stam in intalniri cu constructori, fie discutam amandoi analizand bugetul, fie vin diversi indivizi si individe sa vada apartamentul ce-l vindem, oameni care ma calca pe toti nervii cu intrebarile si pretentiile lor deplasate ( ne-a spus una ca “aveti foarte multa mobila de bebelus si mie nu-mi place !”, un alt individ ne-a intrebat si ne-a impus” vreau sa aruncati dulapul asta din hol!” , oameni care nu spun daca vor sau nu sa cumpere, dar bat din gura ca sa se afle in treaba…).
In weekend , sambata dimineata alergam prin diverse suburbia ale capitalei ca sa vedem casele marilor mesteri, apoi alergam pe la depozite de usi, termopane, faiante,gresii, parchet, centrala termica si alte cele.Sambata seara ma apuc de spalat, calcat,curatat, aranjat, gatit.Duminica o luam de la cap cu vizionarile, cu bugetul si cu socotelile, asta daca nu ne mai vedem cu vreun constructor.
Efectiv de Kiki am timp zero.S-a obisnuit bietul meu micut sa stea la desene animate cat vorbim cu domnii constructori, s-a obisnuit mititelul meu sufletel sa manace singurel in sufragerie la masuta lui,a inteles sa nu ne deranjeze cat vorbim cu domnii constructori, a inteles ca dureaza o perioada faza asta nasoala cat mami si tati nu mai au efectiv timp de el pentru ca sunt mega aglomerati.
Am ajuns cu Kiki al meu in casa sa-mi fie dor de el de mor, de parca nu l-as vedea cu zilele. Dar trebuie sa facem sacrificiul asta acum, altfel nu se poate.Offff !

Azi e o zi mare pentru noi.Suntem in sfarsit la finalul cautarilor noastre, lumeeeeeeeeee, am gasit constructor.Am crezut in astea 3 luni de cautari ca nu se mai termina odiseea mesterilor, am crezut ca o sa bolanzim de la atata cautat, vazut, mers in diverse case, telefoane, vizionari,etc.
Am vazut in total 12 echipe si ne-am intors tot la primul constructor care a scazut pretul.
Am scris aici de faptul ca vazusem un palat construit de el, adica finisajele meritau nota 20, dar si pretul pe care ni l-a cerut atunci era la fel de urias: 46.000 de euro manopera.Dupa prima negociere a scazut pretul la 40.000 de euro casa la cheie, numai manopera.Ni s-a parut ceva urias asa incat am cautat alte si alte echipe.
Majoritatea cu care ne-am vazut voiau bani multi fara un temei clar, casele prezentate de ei fiind cu diverse hibe si bube, ultimele case chiar au fost horror, cu tavane ondulate si scorojite, cu tencuieli facute ca naiba si cu mirosuri care mai de care mai imbacsite.Desigur, asta nu-i vina constructorului ca ulterior beneficiarul este un jegos care nu aeriseste si nu pastreaza curatenia.Dar…ca si constructor care vrei sa obtii o lucrare de zeci de mii de euro, iti misti curul pana la beneficiarul unde vrei sa le prezinti unor oameni o casa –etalon, verifici in ce stare e casa dupa ce i-ai dat-o la cheie si ulterior cauti un alt beneficiar mai ok care sa impresioneze cu a lui casa.
Ei bine, unii nici nu s-au sinchisit sa faca treaba asta, ne-au carat pe niste cocaluri unde erau case neterminate, unde erau niste jeguri de mi-a venit sa si vars cand am intrat in casa lor, putea ca la balamuc in interior si arata intreaga casa ca dupa bombardament.
Alti “meseriasi” ne-au luat la perpulis ca si cum ei ne plateau pe noi si eu si al meu sot eram “ varza, v-a-r-z-a la constructii sunteti bah!”.Pe ala l-am dat afara pe usa fara sa preget.Un altul mi-a spus ca “faianta asta pe care o aveti in bucatarie e urata si nu se mai poarta!” Sa mori tu?Si ai venit sa-mi ceri 35.000 de euro ca sa-mi spui ca am faianta urata???
A urmat o serie de romanezi, exclusi din start din planurile noastre, a urmat un trio cu un inginer structurist care vorbea groaznic de mult fara sa spuna nimic , trio asta bicolor care ne-a amuzat peste masura, unul zicea ceva ca mai apoi sa sune pe rand ailalti doi si sa il contrazica pe ala de vorbise la intalnire.E grele bre, sincer! Trebuie sa ai mansard si nervii bien pusi la punct ca altfel fie le plonjezi o tigaie in moalele capului, fie ii scoti in suturi de la intalnire.
Dupa fiecare intalnire am fost si mai trista si mai deznadajduita, eram sigura ca nu ne vom putea apuca de casa nicicum in acest an, banii pe care ii avem bugetati pareau ca nu ne vor ajunge sa ne terminam nicicand casa, asadar la un moment dat chiar am fost tentata sa renunt, sa cumparam un apartament mai mare si sa inchei acest capitol definitv.Numai ca D. a ramas continuu pe pozitie,m-a incurajat si mi-a explicat mereu ca este o mare diferenta intre traiul la bloc si cel la o curte, diferenta pe care momentan nu o percep deoarece toata viata mea mi-am petrecut-o la bloc.Apoi mi-a mai motivate ca daca acum nu ne facem casa, nu o sa mai facem niciodata acest pas caci e destul de greu sa faci o casa si daca nu o faci cat esti inca in putere, cand creste copilul si implicit si nevoile acestuia, cand anii se astern peste noi si ne subrezim, greu mai luam hotararea de-a trece prin ceea ce vom trece acum.
Asadar, am continuat sa sper ca intr-o buna zi vom gasi un constructor care sa lucreze foarte bine si la bani mai putini decat marea majoritate care vor sa-ti ia pielea de pe tine fara vreun motiv special si criza fiind.
D. mi-a spus mereu ca are el un feeling special ( of, a cata oara are dreptate sotul meu si ce fler are la oameni! ) ca vom lucra cu omul asta cu care am batut palma actualmente si eu mereu ii spuneam ca e clar ca bate campii fiindca noi nu mai ramanem cu nimic aproape daca ii dam aluia 40.000 de euro.
Si imi luasem clar gandul de la el, cand l-am anuntat ca el este pentru noi ca si “rochia frumoasa din vitrina pe care nu ne-o permitem!” , dar atunci m-a izbit raspunsul lui care dorea sa negociem.Si am zis ca daca-I bal, atunci bal sa fie, eu mereu sunt asa categorica si merg pe principiul: ori la bal, ori la spital.Si de data asta vom merge la bal, din fericire . Am negociat la 30 euro / mp casa la rosu si la 110 euro/mp casa la cheie, noi am ales varianta a doua pentru ca trebuie sa ne mutam si daca am fi contractat o echipa pentru faza la rosu , ulterior nu am mai fi gasit altii pentru finisaje fiindca majoritatea isi iau lucrari si primavara si vara sunt ocupati.
Asadar, incepand de luni, 04.03.2013, incepem constructia casutei noastre, constructie ce la sfarsitul lunii octombrie trebuie sa fie gata la cheie, mobilata si utilata, numai buna sa ne mutam.
De luni incepe primul pas care este defrisarea terenului.Pe masura ce se va lucra la casa, voi pune si poze si voi scrie etapele, nu se stie niciodata cand vor folosi cuiva aceste marturii scrise aici despre constructia si zbuciumul de-a face o casa la cheie.
Wish us luck, please !

Te-am chemat intai usor,
dar uituc tu la mine nu ai venit
Astazi iar, martisor, ti-oi canta cu mai mult dor
poate asa vei sti ca esti dorit
Tu esti mic, nu-i nimic
Doar stai mandru la rever
Laudand pe cel ce te-a adus in dar
Eu privesc si doresc sa nu astept in zadar
Poti veni la mine cu sau fara snurulet
Mărţişor Prinţişor
daca nimeni nu te-o da, atunci eu mi te voi procura
Poti sa vii cu om bun si-n ajunul de Craciun
Sa te asezi in brad sa luminezi frumos
Sau mai stii intr-o zi
Cand va fi si ziua mea
Tot asa m-as bucura fiindu-mi de folos
…………………………………
Martisoare,daruri, daruri
Faceti cadouri celor pe care ii iubiti !

Nu sunt multe cantece de-ale Corinei care sa-mi placa mult,desi in copilarie ma asasinau copiii de la bloc sa le cant si lor cantecele ei, crezand bietii de ei ca sunt fanul ei numarul unu ( iar eu o iubeam pe biata Madalina Manole la nebunie ! ) si de cate ori venea la noi, se facea coada pe aleea blocului s-o vada de aproape si ma asteptau afara iar copiii sa le povestesc despre ea absolut tot ce se intampla cat era la noi, crezand ca e un fel de alien.Si nu intelegeam asa cum nu inteleg nici acum de ce multi oameni au impresia ca persoanele publice sunt mai cu mot decat noi, ceilalti?! Despre Corina chiar nu as putea vreodata vorbi altfel decat ca despre un om perfect normal, ca despre persoana cu care eu seman cel mai tare pe lumea asta ( de la fizic pana la fire, pana la felul in care mancam, hachitele pe care le avem la fel, visele la care visam ,romantismul, umorul nebunesc, nebuniile si vivacitatea, etc.), ca despre nasa lui fi-miu, ca despre cea pe care bunica-mea a divinizat-o si cu care se mandrea enorm, ca despre orice alta matusa de-a mea dintre alea pe care le am.Nu pot spune ca simt altfel pentru ca am o ruda “vedeta”, sunt momente sau au fost momente cand intr-adevar mi s-au deschis usi bine ferecate doar pentru ca spuneam a cui nepoata sunt ( singura, unica si inegalabila pe lumea asta ))))).dar sunt si oameni cu care ma cunosc de ani de zile si care habar nu au de rudenia mea, nu spun niciodata, la job nu stie nimeni, nu o spun decat rar.
Singurul cantec pe care il ador din repertoriul ei, pe care il fredonez an de an invariabil, singurul cantec care ma face sa vibrez cu adevarat si mi l-am dorit sa mi-l cante si la nunta, dar eram ca dreq de deplasata sa-mi cante la nunta in octombrie, melodia cu martisorul printisorul )))) Martisorul este insa in fiecare an in sufletul si in gandul meu, asa cum si ea de fiecare 1 Martie imi napadeste sufletul si inima ( culmea , pe 1 Martie e nascuta o alta matusa de-a mea, ironia sortii ! ), asa cum la fiecare 1 Martie, Corina imi aduce primavara in suflet, in ganduri si-n viata.Imi aduce speranta unui nou inceput,unei primaveri frumoase si insorite, imi aduce lumina si calea unui nou an.Primavara renasc, capat culoare si contur si tot ce visez iarna incepe sa dea roade.
An de an sarbatoarea de 1 Martie, ne readuce speranta, optimismul, credinta in mai bine si spor la toate. Din inclestarea frigului cu razele soarelui, a intunericului cu lumina, dupa ultimele zvarcoliri din zilele babelor, invinge viata, primavara, soarele si iubirea.
La fel va doresc si voua, dragii mei dragi,va doresc ca martisorul printisor sa va aduca o primavara superba,bogata, insorita, plina de iubire si de noi inceputuri alaturi de toti cei pe care ii iubiti!
La multi ani de 1 Martie !

Nici acum nu stiu cum am descoperit-o pe Ana, nici acum nu stiu cum am ajuns sa dau de ea pe FB, de povestea ei si de tragedia pe care o traieste din luna mai a anului trecut.Stiu doar ca nu exista vreo zi in care sa citesc despre Ana si Miruna si sa nu plang in hohote.Ma sufoc de plans uneori si ma gandesc cum e viata facuta, intr-o clipa ai totul ca mai apoi intr-o alta clipita sa nu mai ai nimic, sa nu mai fi nimic si sa nu mai existi.
Ceea ce odata era o familie fericita formata dintr-o profesoara de franceza si un programator, care aveau si o minune mica cu cei mai frumosi ochi albastri din lume, Miruna, nascuta in acelasi an cu Kiki, azi nu a mai ramas decat un gol, o infinita durere, o viitoare mamica a unei alte fetite si fosta mamica a Mirunei,mamica pe care Dumnezeu intai a incercat-o foarte greu, ca mai apoi sa faca minuni cu ea.
Povestea tragediei s-a petrecut de Inaltare, in luna mai anul trecut cand Miruca ( asa cum o alinta mamica ei )impreuna cu 3 bunici s-au stins intr-un tragic accident de masina.
Ana a gasit puterea de-a merge mai departe nu numai asteptand inca o minune in viata ei, dar si scriind pe FB , pe o pagina dedicata Mirunei ceea ce simte si ceea ce sufletul ei poate scoate la iveala dupa pierderea copilului cel mult iubit.
La scurt timp insa a ramas insarcinata , asteptand tot o fetita…Este incredibil insa felul in care i s-a dat de veste ca va fi iar mama.
Zilele acestea se apropie momentul nasterii celei de-a doua ei minuni , despre care scrie emotionata, minune de care sper din toata inima mea de mama, sa se poata bucura toata viata ei.
Desigur ca pe Miruna nu o va putea uita niciodata si ca ranile atat de sangerande azi se vor mai estompa, dar vor ramane cicatrici adanci in inima ei de mama.Sper insa sa poata sa se bucure alaturi de mica faptura careia ii va da viata in curand.
Ana draga, sunt cu sufletul langa tine, ma sfasie tot ce scrii pe pagina Mirunei, ma faci sa-mi iubesc copilul infinit mai mult si sa ii multumesc din inima Domnului bun pentru ceea ce am si de care ma bucur zilnic: un copil sanatos.
Puteti citi intregul zbucium al Anei, descris in cele mai sublime trairi si-n cele mai frumoase cuvinte pe pagina de FB a Mirunei: .
Dumnezeu s-o odihneasca in pace pe Miruna si ea sa aiba grija vesnic de surioara ei ce sta sa iasa in viata!

Ieri am avut o zi cumplit de grea, o zi in care nervii mei au fost intinsi la maxim, o zi in care am cedat nervos de oboseala, stres, ganduri si anxietati ce le traiesc in perioada asta, o zi in care m-am ascuns in toaleta la job si am tras o portie de plans cand am aflat ca ieri constructorul nu a trecut deloc pe la santier, desi una vorbisem cu el si alta ne-am inteles ( desigur, cu un avans de 2.000 euro platiti deja ), o zi in care managerul general de la compania unde lucrez ( manager care mi-a promis acum ceva vreme ca tot overtime-ul facut de mine ca sa pun la punct idioteniile pe care le-am gasit la venirea mea aici, mi-l pot lua in zile libere sau mi-l va plati corespunzator ) mi-a dat un mare flit si m-a refuzat categoric cu zilele libere, iar despre bani nici nu se pune problema, o zi in care D. m-a anuntat ca cineva mi-a stricat yala masinii, yala de la usa soferului, cel mai probabil inceracnd sa-mi sparga masina, o zi in care am alergat cu Kiki la orl-ist ca i-a curs sange din ureche la gradinita, o zi in care m-am simtit ingrozitor de obosita, stresata, o zi in care am regretat din suflet pasul facut cu constructia casei, o zi in care seara la ora 20:30 au venit niste fufe sa vada apartamentul si m-au cautat in dulapuri, o zi in care am rabufnit si m-am razbunat pe Kiki,dupa ce l-am trecut si pe D. prin foc si para.La ora 22:00 eram deja epuizata, efectiv am avut o stare ca si cum pluteam deasupra organismului meu, am luat niste magneziu sa ma mai linistesc, dar eram nervoasa infiorator.Si a venit atunci Kiki, care a varsat pe mocheta din sufragerie un cos cu fructe…
Si am tipat atunci ca o scelerata,el a ridicat tonul la mine si atunci m-am repezit si l-am zguduit cu putere tipand atat de tare ca m-am auzit cum tipam la el si m-am mirat si eu de mine .Copilul s-a speriat tare si a inceput sa planga in hohote…Asta in contextul in care cu alta ocazie m-as fi amuzat si ar fi strans linistit fructele si le-ar fi dus la locul lor…
I-am dat drumul din zgaltaiala cand D. m-a apucat de brat si l-a chemat de langa mine, luandu-l in brate si adunand cosul cu fructe de pe jos.M-am dus in pat si mi-am ingropat fata in perna gandindu-ma cat de tare am putut sa tip si sa-l zgudui pe Kiki daca el s-a speriat?!Si mi-am dat seama cat de deplasata am fost atunci…
Am simtit la un moment dat o mana mica pe parul meu care ma mangaia si-mi spunea :”- linisteste-te mami, iti dau un pupic sa treaca!”
I-am spus ca nu merit pupici pentru ca m-am purtat urat, l-am zgaltait si am tipat la el si fiindca eu sunt suparata tare asta nu inseamna ca el este vinovat.
Raspunsul lui m-a facut sa plang:
“- Mami, poti sa ma si bati daca vrei, eu tot am sa te iubesc cel mai mult, tu esti marea mea iubire! :
M-am rusinat tare de mine si de incapacitatea mea de autocontrol in preajma copilului meu atat de tandru si de iertator.
Am adormit imbratisati strans si cu lacrimile siroind pe obraji.
Te iubesc Kiki si iarta-mi iesirile necontrolate!

Ieri am fost harnici si am golit / defrisat terenul, au facut o poarta, au scos toti pomii si toate balariile cu ajutorul unui tractor, in 2 ore si jumatate terenul era curat luna la o suma de 300 ron platita tractorului de catre constructor , desigur.
Pozele sunt mai elocvente, au demolat si toaleta pe are o aveam ca au zis ca sapa ei alta si si-o fac singuri, au aranjat si cabana pentru a dormi paznicul in ea, e totul gata de treaba.
Azi am luat si toate materialele pentru fundatie ( doar fierul este luat integral ) de la un depozit cu preturi foarte bune:
7, 2 tone fier la 2.7 ron/kg ( OB37 si PC 52 )
20 buc plasa sudata de 6mm la 139 ron/buc
sarma de 3 mm 50 kg la 5.58/ kg
sarma de 4mm 50 kg la 5.58 /kg
sarma de 1.8mm 100 kg la 5.58/kg
cuie de 7, 10 si 16 ( 65 kg) la 5.58/kg
cherestea 4mc la 480 ron/ mc
grinda 8x8x4 25 buc la 17.36 ron / buc
Un total de 26.863 ron adica 6.247 euro + 2000 euro avansul+ 1000 proiectul + 600 actele = 9848 euro pana acum. Pfuuuuuu, ca s-au dus 10.000 de euro si daca ma intrebati ce anume am facut pana acum la casa, va raspund ca am defrisat terenul ) .Mi-e rau , pe cuvant de om, mi-e si rau cate calcule facem si cate hartii si hartioare avem cu diverse socoteli.
De luni incep sa ridice casa.Simt asa o bucurie pe care chiar nu o pot exprima in cuvinte, ma bucur atat de tare ca mi-as tipa fericirea pe strazi, desi sunt angoasata si obosita.Dar zau ca merita sentimentul asta de fericire !!

Aseara, tarziu, dupa o zi de umblat care incotro cu diverse, mi-a traznit o idee in timp ce Kiki alerga nauc dintr-o camera intr-alta, daramand diverse in calea lui si ridicandu-mi nervii la fileu.Si atunci am zis ca de ce nu ar alerga pe afara si noi cu el ca si-asa tot imi promit eu de cateva luni bune , de cand cu dieta, ca ma apuc sa si alerg.Ce-i drept, peisajul in care alergam este unul complet dezolant, praf inghitim cu duimul si ochii sunt in nshpe mii de directii sa nu cadem dreq prin vreo sapatura de la metrou sa ne mai si rupem vreun crac, acum cand suntem mega aglomerati cu celelalte.
Asadar, am imbracat una bucata copchil in trening, cu o geaca mai subtirica si cu un fes ( ala cu tigru, desigur, ca sa se simta tigru cand alearga si sa aiba putere! Deh…e grele rau, cine n-are plozi mici, nu mai stie cred,ce inseamna sa fi cand tigru, cand Pluto adevarat, cand Pluto transformat, cand sotul lui Minnie,cand un caine oarecare, cand si cand…), ne-am imbracat si infoliat si noi ( mai exact eu m-am facut ca un salam celulitos, impachetat in folie alimentara ) si i-am dat bataie.
De la inceput, i-am precizat lui D. cel cu corp de sirena si cu pasul ca voinicul, ca eu nu pot sa alerg ca la maraton, asta daca nu are vreun gand ucigas la adresa-mi.I-am explicat ca el poate alerga fix ca un atlet de performanta si sa se si intoarca, eu alerg cu Kiki in ritm de taratoare carora ne iese limba de-un cot.
Mey, dar cum niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, acum desi sunt usoara ca o gazela tot ca un melc tuberculos alerg, insa copilul, buey, copilul m-a dat pe spate.Adica eu si cu ta-su eram distrusi dreq la un moment dat si la un colt de strada, timp in care Kiki cel cu motor la cur alerga si ne mai si striga cat putea :” nu va mai opriti ca ma enervezzzzzzzzzz !”
Bai si am alergat aseara cum n-am facut-o in viata mea, adica eu mai alerg, mai merg, ma mai holbez pe la un geam de la bloc, mai vad in vreo bucatarie de la vreun parter vreo faianta care-mi face cu ochiu’, mai o mobila care-mi place, d-astea fac eu la alergat, imbin placutul cu utilul .Aseara m-au gasit toti dracii, imi crescuse pulsul de ziceai ca-mi iese sufletul pe nari si Kiki nu voia sa se opreasca.
In seara asta, mi-a spus ca :” e clar stabilit ca vom alerga iar, da?”
Pai… da, am de ales?Desi ma dor picioarele de zici ca am dat la sapa si ma dor si salele si toate alea, am alta varianta cu alergatorul de cursa lunga?Neahhhhh…
Dupa jogging, baie generala si multa apa, o banana si in 10 minute sforaia dus.I love jogging, I love Kiki sportivul !
Ia luati de vedeti si tigrul desfigurat de la atata trap:

Ceea ce iti voi scrie azi, ti-am spus de mii si mii de ori, uneori fragmentat mesajul, caci intotdeauna cand ma gandesc la tine si la copilaria mea alaturi de tine plang ca bleaga in papusoi.
Ma emotionez mereu si cred ca asa-i firesc sa avem nostalgia copilariei noastre, sa avem dorul ala ucigator pentru anumite clipe care-au fost si nu mai vor fi niciodata…
Ma gandesc cu un dor nesfarsit la clipele cand te vedeam intrand pe usa casei,la plimbarile noastre hai – hui prin magazine, la concediile petrecute impreuna la mare, cand eram doar noi doua si ne hlizeam ca tata ne bombanea ca-l sunam si-l trezeam noaptea, la ore tarzii,mi-e dor de atatea si atatea tabere si excursii facute impreuna, de zilele de scoala cand imi impleteai parul cu bile frumos colorate si imi spuneai ca nu suferi pampoanele asezate in dreptul tamplelor “ca niste coarne”, mi-e dor rau sa mancam impreuna zilnic si sa barfim cate in luna si-n stele, sa te vad cum iti aranjeai tinutele atat de frumos combinate ca si culori, nuante si asortate cu bijuterii, mi-e dor sa vin cu tine la scoala si toti copiii de la clase sa ma primeasca in bancile lor si sa ma invidieze ca am o mama atat de frumoasa si de misto, mi-e dor de zilele in care mergeam impreuna prin oras si mancam pe la cofetarii gen Bucuresti si Scala prajituri care mi se pareau a fi cele mai buen de pe pamant, mi-e dor sa ma strigi “Piti” si sa-mi faci de ziua mea acelasi tort de lamaie decorat cu nuca de cocos, sa ma strangi in brate seara la culcare si sa adormim iar imbratisate asa cum s-a intamplat zi de zi pana la 17 ani ai mei, sa imi tii capul in palme si sa-mi saruti lacrimile sarate pe care le-am plans atatea nopti la primul meu esec in dragoste, mi-e dor sa-mi spui ca ” mama-i langa tine” si eu sa te implor sa rezolvi problemele mele pentru ca “tu poti sa faci orice in viata asta!”, mi-e dor de noi ca un intreg,de ochii si de rasul tau la copilariile mele pe care le luam atat de personal si credeam cu atata tarie in ele, mi-e dor de zilele cand ai fost pe rand” Bobo, Bozo, Turi si mai apoi mereu Mazi”, mi-e sufletul mistuit de dorul clipelor cand veneam acasa si totul era pregatit fara sa misc un ac, mi-e dor de statul la taclale cu vecinele tale, de noptile de vara cand pierdeam vremea in capatul blocului la povesti cu alti prieteni de-atunci, mi-e dor sa-mi dai carti de citit si sa ma pui apoi sa ti le povestesc, sa ma asculti continuu cu problemele si pasiunile si iubirile mele, sa mergem pe strada imbratisate si sa imi rupi obrajii cu pupaturi apasate prin care-mi dadeai o iubire imensa care atunci simteam ca ma sufoca,sa mergem la spectacole de verietati si la teatru, sa ne mai prinda controlorul in autobuzul 368 si sa te prefaci ca te-ai inecat cu covrigul si nu poti vorbi, sa radem apoi nebuneste pana la epuizare si cu dureri de burta de fata controlorului aluia, sa ne mai pierdem prin strainataturi de restul grupului fiindca venisei cu pantofi cu tot in excusrii unde trebuia sa mergem pe jos kilometrii si mai apoi sa haladuim fericite ca s-a intamplat asa, doar noi doua, pierzand vremea in felul nostru, sa radem mult fara sa fim stresate de nimeni si nimic, sa imi mai faci ca acum 30 de ani oua ochiuri in bucati de parizer si eu sa declar ca e felul meu de mancare preferat, mi-e groaznic de dor de sarbatorile pascale cand mergeam in vinerea mare la biserica in satul unde azi ne facem casa si apoi in cimitir stateam la taclale cu lumea si de la atata pomana plecam vesnic cherchelite si cu rasete ca se uita lumea la noi, sa mergem la magazinul Dunarea de la Universitate si sa-mi cumperi, chiar daca erau ultimii tai bani,batog si peste marinat, mi-e dor de tot ce m-ai invatat, de tot ce-mi povesteai si de tot ce imi spuneai, de povestile lungi si siropoase pe care le-ai trait, povesti ce mi se pareau desprinse din cel mai frumos film vazut de mine vreodata, mi-e dor de sarcina mea cand zilnic iti spuneam ca al meu copil vreau sa semne cu tine si uite-l ca e bucatica rupta acum din tine,mi-e dor sa plang si tu sa-mi fi alaturi si sa iti tii moralul, sa ma certi si sa ma faci sa uit de tot raul care-mi face zilele amare, mi-e dor sa nu stiu de nicio grija, sa fiu iar fetita cu 2 codite, imbracata in cel mai curat sortulet albsatru, pe care imi aplicai diverse abtibilduri, sa ma inveti sa scriu romaneste si sa vorbesc corect dandu-mi dictari din ziarul “Scanteia”, sa ne strangem tare de tot in brate la Revolutie si sa imi repeti la nesfarsit ca de atunci suntem “liberi sa vorbim si sa facem orice”, mi-e dor de serile cand stateam in baie pe wc si te pazeam facandu-ti dus si stand de vorba despre nimicuri mi se parea ca sunt foarte importanta, mi-e dor de mirosul tau, de obrajii tai pe care ii mangaiam si-i pupam apasat caci eu altfel nu stiu sa pup ca asa m-ai invatat, mi-e dor de mana ta frumoasa cu degete subtiri de pianista, de parul blond si buclat, mi-e dor de aleea pe care te vedeam venind agale de la scoala si traiam fericirea cea mai mare, mi-e dor sa fiu copil, sa fiu copilul tau iubit si adorat, mi-e dor sa ma imbraci frumos si sa mergem in vizite la babele familionului unde sa depanam amintiri, mi-e dor de tine mama, de noi si de demult, mi-e dor de o viata ce-a apus.
La multi ani maicuta buna, sarut mana-ti cea greu muncita ca sa ma cresti fara griji si fara nevoi, ma plec in fata-ti cu smerenie si cu mare recunostinta vesnica pentru tot!
Sa-mi traiesti iubita mea si sa ai primaveri la fel de frumoase, asa cum ai fost odata ca si femeie si asa cum esti si vei fi mereu ca si om. Te iubesc, atat de mult te iubesc…

Revad si acum aievea clipa aceea de pe 9 martie :era la fel de cald ca si azi, tu coborand dintr-o masina eleganta, noua si lucioasa de curatenie, intr-o geaca de piele care si azi imi place la fel de mult ca si atunci, cu niste blugi asortati si mirosind tot a parfum, eu trecand strada cu pas lenes, cu o geaca rosie ce-o pot purta iar azi, dupa atatia ani, in niste blugi ce-mi conturau silueta mea de sirena de atunci si coafata proaspat in dupa masa aceea.
Cine sa fi stiut si cine ar fi crezut ca pasul meu lenes ma ducea spre marea mea iubire, spre marea mea pasiune, spre tot ce a fost de atunci si va urma?
Am sarbatorit de atunci destui ani pe 9 martie, am trecut prin bune si prin rele, ne-am plimbat, am facut un copil, am sadit pomi si acum facem o casa.Totul impreuna, noi doi si iubirea noastra.
Sa dea Dumnezeu sa fim sanatosi sa ne putem creste copilul,sa fim fericiti,tu sa ramai acelasi rabdator barbat si cu aceleasi calitati pe care le ai, eu promit sa ma maturizez in dragoste,promit sa nu te mai chinui sufleteste niciodata, caci nu meriti si esti specie rara de barbat pe lumea asta.
La cat mai multi ani impreuna si sa stii ca te iubesc mult, mult !
Si fiindca ziua asta de 9 martie nu pot sa n-o asociez in fiecare an cu Laura Stoica si fiindca este si una dintre melodiile care-ti plac tie mult, atunci facem 2 in 1:

Ceea ce am povestit despre mesteri, calfe si zidari, de la inceperea aventurii cu casa,poate fi azi clasat la partea parfumata a intregului balamuc cu constructia unei case.
Abia acum se pare ca a inceput adevarata aventura, abia de acum au debutat cu adevarat problemele, nervii si insomniile noastre.
Am facut un necesar de materiale pentru casa la rosu, le-am platit la un depozit din zona, caci majoritatea cer banii inainte ca la curve, ca sa fie siguri ca te-au gatat pe criza asta,crezand si noi ca sunt si vor fi la fel de seriosi cum am fost noi cu ei.Da de unde?!
In afara faptului ca la fiecare transport ( caci mi-au trimis fiecare material ce il necesitam la fundatie cu un transport: plasa sudata cu o masina, cheresteaua cu alta, sarmele si cuiele cu alta masina,etc.) m-au furat din totalul comandat si platit si nu cu 2-3 kg acolo , ci cu 100 kg de fier, membrane trimisa la alte masuri decat cea platita si comandata ( desigur ca si pretul era unul mai ieftin la ceea ce imi trimisesera ei, a trebuit ca la fiecare masina sa ma rog de baiatul ala care-si spune agent de vanzari ( el are asa un aer de poponar, cu o voce pitigaiata si cu gesture mega efeminate) sa aduca materialele alea odata ca déjà constructorii stateau si mancau si o dadusera in snoave pe banii mei ca nah! timpul trece , leafa merge , noi nu avem cu ce munci.
A trebuit sa urlu, sa injur , sa scot de la nafatalina limbajul ala fain de femeie –barbat ca altfel nu se poate.Adicatelea, in afara faptului ca imi intarziau livrarea, ma mai si furau! Bah, in Romania, e belea sa faci constructii.Una la mana ca Doreii te calca pe bracinari zilnic, cu fite de tot cacatul, fite facute pe mii de euro, ca-mi vine sa ma apuc si eu de construit, la ce bani iau astia in cateva luni pe o casa.Ba ca ei nu intend fierul nu stiu cum, ba ca fundatia nu o sapa ad labam cu lopata, ci vor tractor, ba si ba…Desigur ca am zbierat intr-o zi si la seful bandei de constructori si am bagat si putine coaie in discutie ca sa inteleaga ca treaba nu e clara ca sa-mi vian mie cu fite d-astea acum.Am facut un contract, am batut palm ape o suma, ma doare pe mine in cur ca sapi tu ad labam sau cu nu stiu ce scula smechera aparuta pe piata constructiilor.sapi cum vrei si faci ce vrei, banii aia pe care i-ai negociat ti-i iei pe etapa construita si cu asta basta.Nu maid au nici macar un ron in plus la nimic.
Revenind la depozitul de materiale de constructii… Pai frate, intr-una din zile am intrat si la seful lor ca era prea mare presiunea pe bietul poponar si déjà il amenintasem ca-i dau o zmetie peste bot daca-mi mai raspunde cu “ eu nu stiu doamna!”, asa ca induiosata totusi de vocea lui calma si mereu amabila, l-am abandonat si am intrat la capo di tutto capi acolo.Am gasit rasturnat pe un divan, un gras cu ceafa lata, cu privire de blandul Ben care era de-un calm desavarsit si care asculta ce urlam fara sa aiba vreo reactie , doar zambind.I-am explicat ca a ranji fasolea odata ce ti-au parvenit 6.300 de euro de la unul caruia ii freci ridichea cat poti e super simplu, l-am asigurat ca eu daca a doua zi nu primesc intreaga marfa, fara sa lipseasca nimic din ceea ce am platit sis a corespunda facture cu ceea ce numaram, vin cu OPC-ul si cu televiziunea, ca sa explice el cum se poate sa aiba asemenea lipsuri de 100 kg.
L-a compatimit sincer pe D. pentru nevasta ce si-a luat-o, m-a durut si mai tare in cur de spusele lui si i-am cerut sa-mi ia fierul lovrat si sa mi-l cantareasca bara cu bara., sa-mi dea certificatul de calitate si de conformitate a marfurilor.Parca atunci nu a mai ranjit fasolea la mine si s-a trezit ca dintr-o amorteala mare spunandu-mi ca sunt printer putinii client care am “asemenea pretentii”.
Adica a cere sa fie in ordine cineva care vinde material pentru o casa pe care ti-o faci pe viata, inseamna ca ai pretentii.Ei nu au pretentii cerand preturi mega-umflate, cu adaosuri nesimtite puse la pretul de furnizor, li se pare normal sa platesti o cantitate si sa primesti alta in schimb, li se pare normal sa iti promita ca maine ai toata marfa ca ulterior sa ti-o de ape bucati dup ace te rogi cu cerul si cu pamantul de ei pe banii tai, bani pe care eu ii castig aproape intr-un an intreg de mers zilnic la job, cu creierii pe bigudiuri facuti.
Ma bucur enorm ca am firea asta nebuna si ca ma dezlantui fara rusine, am vazut oameni civilizati, care venisera cu reclamatii spuse pe un ton calm si cu un limbaj civilizat, oameni la care se tipa pe banii lor ca nu isi primesc marfa la timp si furati.Frate, deci e grav rau ce se intampla cu serviciile in tara asta.
Eu chiar l-am intrebat pe run domn d-asta civilizat la care tocmai tipase un bididiu d-asta de agent de vanzari, cu scuzele necesare am pus si eu o intrebare de ce anume le permite sa tipe la el cand ei sunt vinovati si de ce nu ii pulareste putin ca treaba merge ca unsa dupa.Culmea este ca domnul mi-a spus ca nu poate vorbi urat in nicio circumstanta si ii pare rau ca are felul asta de-a fi.Pai lasa atunci ca daca nu le-o trage el alora, i-o trag ei lui, ca nah! in Bucuresti supravietuieste si traieste bine ala de o trage primul, ulterior cu curul bombardat nu prea mai poti sa scoti gatul la suprafata.
Inca nu ne-am luat tot fierul de la animalele astea, maine este data de livrare si daca nu va sosi camionul nici maine asa cum trebuie o luam de la capat.
Tot maine ne sapa si putul, am trasat casa si s-au apucat de facut etrierii.Maine pun si poze.

Azi noapte am visat ca pe terenul unde facem casa, ninsese si era totul acoperit de o zapada alba, pufoasa, care stralucea.In saracia de cabana unde acum doarme paznicul , era un spatiu mare, plin de mobile noi si un pat cu cele mai albe cearceafuri vazute de mine vreodata.M-am culcat in patul ala si i-am spus lui D.: ” cred ca ne-am putea muta si aici pana terminam casa!”
Am stiut ca ceva se prevestea, am stiut de dimineata cand m-am trezit ca se va intampla ceva de bine.Stiti voi, eu si visele mele de vrajitoare mica ce mi-s !
Azi, acum o jumatate de ora, am vandut apartamentul…

Ieri au inceput sa sape putul, am gasit o echipa din Slobozia -Ialomita, de la firma Apa Eco , care nu-s romanezi ( desi in marea lor majoritate, cei ce se ocupa de sapat puturi, sunt de etnia asta, ca nah! munca asta blestemat de grea nu o fac multi romani ) si care ne iau cu tot cu teava albastra italieneasca 120 ron/ ml.Putul ne va costa undeva la 1000- 1100 euro, sapatura la vreo 45 metri adancimi, a doua panza freatica.
Foarte multi ne-au intrebat de ce am mai facut un put cand in curte aveam deja unul sapat la 15 m adancime, cand la anul se va baga apa potabila de la Apa Nova.Noi nu mai vrem sa mai facem racord la astia de la Apa Nova.Nu vreau sa mai platesc facturi mari si sa stau vesnic stresata ca se duc metrii cubi de apa cand spalam o farfurie sau sa am grija cate masini spal pe saptamana ca se consuma multa apa si urca factura.In plus, la casa sunt mult mai multe necesitati cu apa, avem nevoie de udat gradina, sa spalam masinile, vom avea apa in curte la gratar, vom spala curtea,etc.Deci, investim acum 1000 de euro dar apoi consum cata apa vreau eu din putul meu.
Revenind la oamenii astia, ne-au explicat exact ce fac acolo, pe ce iau banii adica, au cerut un avans de 1500 ron dar la fata locului si numai dupa ce au semnat un contract cu noi, contract de prestari servicii si de garantie totodata.Sunt cam cei mai ieftini de pe piata pana acum, majoritatea sapa cu 140 ron /ml, iar teava albastra este cea mai cautata si recomandata.Exista si cei care pun teava portpcalie ( PVC) dar nu e ok, apoi mai folosesc unii si teava neagra care se sudeaza si nu este pe sistem filet ca cea albastra.Desigur, ca fiecare isi pune ce teava ii permite bugetul, noi am zis ca la asta nu facem rabat, asa cum nu vom face nici la tigla, termopane si structura casei.Desigur ca nu vom avea bani sa aruncam pe geam,dar nu vom lua nici ce este mai ieftin de pe piata.
Putarii au sosit ieri de dimineata la ora 7:30, s-au apucat de treaba si pana aseara la orele 19:00 au muncit doar cu o pauza de tigara, continuu. Au sapat ieri 20 metri adancime, azi la 7:30 D. a fost acolo si ei se apucasera de treaba, dupa o noapte ce o dormisera intr-o masina , in frig.Nu stiu de ce, dar la noi acolo, este un frig groaznic fata de Bucuresti, poate si din cauza faptului ca suntem langa lac si este curent.
Azi trebuie sa sape inca 20-25 metri si maien baga tevile, pompa si maine seara gata putul.Este o munca de sclav, efectiv, eu nu as face munca asta nici pentru toti banii din lume, mi se pare ca este cumplit de grea.Le-am dat ieri si sucuri si cafele si saracii ne-au spus sa le scadem din banii pe care-i avem de platit.Bietii oameni! Noral ca nu vom scadea nimic, a fost din partea casei totul
Niste poze:

Intre atatea alergaturi cu constructia casei, mai am inca timp sa gatesc si sa le mai fac baietilo mei cate o surpriza dulce.
Astazi mi-am gasit timp si am cautat o reteta rapida pentru un desert de duminica.Am gasit o reteta deloc costisitoare si foarte usor de preparat.
Ingrediente
4 oua
8 linguri de zahar
8 linguri de faina
4 linguri de smantana
1 plic praf de copt
1 plic zahar vanilat
4 mere rase
nuci + stafide
Cum se prepara?
Intr-un castron se pun albusurile impreuna cu zaharul si zaharul vanilat. Mixam bine pana rezulta o spuma tare. Apoi se adauga smantana si galbenusurile,adaugam faina amestecata cu praf de copt si continuam sa amestecam.Se mixeaza pana la omogenizare.
Lingura cu faina am umplut-o cu varf, la fel si pe cea de zahar ca sa fie egale intre ele cantitatile.
Am pregatit 4 mere rase pe razatoare, stafide si nuci. Am folosit o forma rotunda, pe fundul careia am pus hartie de copt , iar peretii i-am uns cu o pensula cu ulei. Am turnat compozitia, pus merele rase, si pe urma am pus cateva nuci si stafide. Am bagat prajiturica la cuptor, unde am lasat-o in jur de 30-40 min. O verificati dupa 30 de min. cu o scobitoare. Am scos-o din forma si i-am extras hartia de copt, am lasat-o la racit si am infulecat ca la nebuni.E super meseriasa si mega usor de facut!

Ultimamente Kiki este mega pasionat de desen, ceea ce pe mine, una, ma bucura din suflet, caci eu nu-s capabila sa desenez nimic si nici in spatiu nu vad.
Primul meu portret, desenat de iubitel, va rog sa-l aplaudati la scena deschisa:

Scriam aici, nu de mult timp, ca la fiecare mesaj postat de Ana , pe pagina ei de FB, plang si ma intristez gandindu-ma la ceea ce a trait si cum s-a zbuciumat sufletul ei prin pierderea Mirunei celei mici.
Ma gandeam de multe ori la cuvintele pe care le-a povestit in legatura cu mesajul gasit pe o banca din biserica in care a intrat in acele zile de disperare crunta sa se linisteasca si sa-si traga putin sufletul nemangaiat.Si ma gandeam ca viata asta a noastra e trasata de dinainte fix ca o linie clara cu evenimente care trebuie sa se intample.
Prin orice fel de explicatii stiintifice si mega stiintifice nu va reusi nimeni niciodata sa ma convinga ca nu exista minuni de la bunul Dumnezeu, minuni pe care nu conteneste mereu sa ni le arate.
Ana are astazi o alta fetita, pe Kira, o alta fetita care este intruchiparea exacta a Mirunei mici.Nici daca erau gemene nu semanau in felul asta.Sunt convinsa ca Dumnezeu i-a inapoiat-o Anei pe fetita pe care a plans-o si pentru care a suferit atat.
Va las sa vedeti minunea singuri, pe pagina Anei.
In seara asta am plans iar pentru a nu stiu cata oara, doar ca azi de bucurie maxima !!

Eu am trait o foarte mare parte a vietii mele intr-un cub de sticla de unde mi se parea ca viata e frumoasa si nimic pe lumea asta nu e greu.Am crezut ca totul e asa cum eram eu ocrotita de ai mei ca sa traiesc fara griji, am crezut mereu ca it’s a wonderful life forever si povestile grele spuse de altii, erau ca niste filme la care asistam cu compasiune uneori.
Eu sunt o fire extrem de statornica,mie nu-mi plac schimbarile,nu-mi place necunoscutul, nu-mi place aventura “oarba”,nu ma dau in vant dupa experiente la capatul carora nu am habar ce se intampla.Sunt mai conservatoare daca ma pot numi asa…asta fiind si o trasatura specifica zodiei mele.
Sunt un om pasic, nu ma iau de nimeni, stau cuminte in banca mea, dar daca sunt calcata pe coada e vai si amar de al’ de -o face ! Caci am o gura care n-o inchide nimeni si spun niste lucruri usturatoare pan’ la sange daca ma ataci.
Booon.Si anul asta mi s-a dus pe campii tot zenul meu si toata splendoarea vietii mele.
Am dat nas in nas cu the real life, am vazut exact ce inseamna sa traiesti intr-un oras unde toti sunt pusi numai sa pacaleasca pe ala de langa el,sa iasa banu’ repejor si sa se care fara a-si asuma responsabilitati de niciun fel, am inteles ca exista anumiti oameni care au fost crescuti/educati/ indoctrinati in spiritul p**ii si ca ei nu pot lucra/ percuta decat dupa ce-si servesc niste injuraturi zdravene de la altul, am vazut si nesimtiti si prosti si….astept sa vad ce ne-o mai fi dat sa vedem ca abia suntem la inceput de drum.
Azi ma ocup de agentii imobiliari, o specie rarisima cred,cu care imi doresc sa nu am de-a face niciodata! Imi permit sa generalizez pentru ca am vorbit nu cu unul, doi sau trei , ci cu peste cincizeci, poate si mai bine,de cand am pornit aventurile astea cu vanzarile de case.
In majoritate covarsitoare agentii imobiliari vorbesc toti cu o infatuare greu de acceptat de orice om normal, nu stiu de ce, zau asa, ca nu mi se pare ca sunt cu nimic mai speciali decat altii, au impresia ca detin adevarul absolut in orice conversatie si ca li se cuvine tot.Daca esti putin stapan pe ceea ce vinzi devin agresivi, te reped, deodata nu mai reprezinta interesul tau, ci se pun contra vantului si intotdeauna, dar absolute intotdeauna te demoralizeaza si dezinformeaza asupra pretului de vanzare al imobilului, paradoxal total pentru mine care platesc comision din suma cu care am reusi sa vindem respective proprietate.
Atat eu cat si maica-mea am reusit sa ne vindem propritetile fara ajutorul acestor lipitori ,care nu fac altceva decat sa incurce si sa enerveze oamenii.
La maica-mea lucrurile au fost extrem de complicate, demne de scris intr-un roman, caci s-a intins cu vanzarea casei pe o perioada de 4 ani, ani buni in care initial a pornit de la un prêt urias as spune eu acum, cand era boomul imobiliar, si am ajuns la un prêt derizoriu fata de vremurile alea apuse, dar realist pentru vremurile noastre.
In toti acesti ani ( mai exact in primii doi ) mama a tot luat legatura cu diverse agentii imobiliare care chipurile o ajutau sa vanda.Ei, aş ! In fapt, ei mai tare o incurcau, caci in loc sa spuna clientului ceea ce trebuie, ii spuneau clientului numai balarii, gen :” trebuie sa vedeti neaparat sa nu fie casa cu legea 112”. Pai o reprezenta pe maica-mea si nu clientul, ca sa ne intelegem, deci avea tot interesul kktul de agent sa se vanda proprietatea si sa-si ia comisionul, nu sa puna bête in roate astfel incat clientul sa devina suspicios sis a se intrebe daca cu adevarat merita sa investeasca intr-o casa cu probleme create numai in capul agentului imobiliar.
Din momentul cand am comandat un banner si l-am arborat noi la casa, lucrurile au inceput sa stea complet diferit, casa reusind s-o vanda fara comisionul ce ar fi trebuit platit unui agent de genul asta.
A venit randul meu sa am parte de “mirobolantii” astia care-si spun vanzatori de case, experti imobiliari,etc.
Eu am pus initial anuntul la o agentie de la mine de pe scara blocului, agentie pe care o detine chiar o vecina de-a mea.De la bun inceput i-am precizat ca eu vreau sa-l dau mobilat si utilat apartamentul din dotare, ca cer neaparat un anume prêt pe el care nu va fi negociabil si mai ales ca nu il vand romanezilor.
De la bun inceput m-au enervat, caci desi le precizasem ca pentru vizionari ii rog sa ma anunte cu o zi inainte, ei ma sunau fix cu o jumatate de ora sau si mai rau cu 10 minute inainte ca sa-mi spuna ca vin cu X client ca atunci poate el.De vreo cateva ori i-am si refuzat ca nu sunt eu la cheremul lor si nici nu era sa-mi aman ce aveam de facut pentru ca asa poftea domnul agent.Mai apoi m-a frapat faptul ca desi le explicasem care sunt conditiile mele, agentii au fost primii care le-au incalcat.Spre exemplu, vine intr-o seara, pe la ora 21:00 ( ok, am inteles-o ca este corporatista si lucreaza in nestire, dar totusi, si la corporatii poti pleca o data pe an sa te prezinti la o ora decenta la un om strain acasa ) o duduie cu toate sindroamele lumii adunate la ea, biata.Ne spune in holul apartamentului ca ea are o multime de carti si noi avem : “ multa mobila de bebelus” care “trebuie s-o aruncati’.I-am explicat ca atunci cand ai un copil e prioritar confortul lui si nu al parintilor si e normal sa avem mobila vesela si multe abtibilduri ca asta-i varsta.Se aprinde duduia si-mi vorbeste autoritar ca ea e sef la finance intr-o corporatie si ei ii place ca oamenii s-o asculte cand ea vorbeste.M-a lovit la lingurica cu asta! Desigur ca eu, care ma flambez instant, am dat-o dreq pe usa afara, mai cu seama cu cat se facuse ora 21:30 si ea-mi statea pe urechi facandu-mi observatii ca “ nu are rabdare deloc copilul asta al d-voastra”.pai nu are, ca la ora aia copilul face baie si se pregateste sa doarma, nu sa asculte aberatiile unei nebune pe care nu o asteapta nimeni acasa.La usa, cand sa iasa, mi-a spus ca oricum pretul meu de 44.000 euro e prea mult pentru ea.Am ramas perplex si i-am explicat agentei, de fata cu clienta potentiala, ca tin foarte mult sa le comunice clientilor agentiei pretul corect si nu unul fictiv ca sa fim pusi in situatii de genul ,cand doamna ma calca pe nervi la ore nepotrivite si nu ar avea nicio intentie sa cumpere.
Mi s-a parut de cacat sa vii tu agantul lui peste, in fata mea ( agentia ma reprezenta pe mine, da?) si sa nu stii pretul apartamentului, ba sa-I mai spui si la un alt prêt cu 3.000 de coco mai putin decat ceream eu.
Am schimbat agentia, am schimbat si problema, a venit intr-o seara un mos cretin care nu stiu de ce nu statea acasa la teveu si umbla prin blocuri facand pe agentul, s-a mega strofocat cand i-am cerut o legitimatie prin care sa ma asigur ca este cel care se prezinta.El habar nu avea ce apartament avem, dar ne reprezenta cica ca isi voia haleala si asta.Si in baie am fost inundati ca s-a spart o teava comuna si noi am reparat, dar nu profi si nici nu am mai zugravit acum ca plecam si banii ii investim in altceva, asadar eu explicand asta potentialului viitor proprietar, nea caisa de la agentie s-a gandit ca e ok sa se bage in discutie spunandu-mi contextual :” hai nu mai umblati cu fofarlica ca acolo sus e inundatie de la sifonul celui de deasupra”.Am ramas masca prêt de un minut dupa care i-am spus ca as vrea sa se care dreq si sa uite ca vindem noi acel apartament.
Povestile cu agentii imobiliari au continuat cu unii care m-au luat la misto ca cer acel prêt, altii care mi-au spus ca de unde am mobilele de m-a costat numai mobila in toata casa 5.000 de euro, ca” ce doamna, e cumva mobila Versace?” Mi-as dori si eu cretine, ca la viitoarea mea casa, sa-mi mobilez numai cu 5.000 de coco cu mobila Versace !
Apoi au venit diversi care in marea lor majoritate au fost extrem de deranjati ca nu le dadeam adresa si detalii la telefon fara sa-I fi vazut in viata mea la fata, ca le ceream sa se legitimize, am gasit un bou care radea la orice ii spuneam pe principiul ca “oricum nu ar avea ce sa fure ca nu ar mai tine minte sa vina fix la d-voastra clientul !” Buhuhuuuuu
Intr-un final, satula de atatia cretini de agenti, am bagat un anunt pe site-ul mercador .ro, asta era intr-o joi seara si sambata dimineata am vandut apartamentul.Fara agenti, fara intermediari, doar eu si viitorii proprietari. Si in felul asta l-am scutit si pe viitorul detinator al apartamentului sa plateasca un commission de aproape 2000 de euro agentiilor care nu ajuta cu nimic la afacerea asta dupa parerea mea.